Acest cuvânt, deși simplu, este adânc ca mormântul și tăios ca sabia. Nu vorbește despre trup, ci despre sufletul care s-a stins în păcat, în nepăsare, în necredință, și care nu poate primi moștenirea vieții veșnice, dacă nu se trezește.
Ce este moartea și ce este viața?
Mort este cel ce trăiește în păcat și nu se pocăiește deși merge, vorbește și mănâncă, inima lui este închisă lui Dumnezeu. Viu este cel ce se luptă, se roagă, se pocăiește, chiar dacă cade, el are în el sămânța învierii, pentru că nu s-a învins de moartea lăuntrică. Așadar, moștenirea lui Hristos este viața veșnică, pacea, harul nu poate fi dat celui ce nu trăiește întru El, nu poate moșteni cel ce nu se trezește, cel ce nu se pocăiește, cel ce nu se leapădă de sine.
Pilda din Pateric
Spunea Avva Alonie: „De nu-și va spune omul întru inima sa: ‘Eu singur și Dumnezeu suntem pe lume’, nu va avea odihnă.” Aceasta este moartea față de lume și viața întru Dumnezeu. Numai cel ce se leapădă de cele văzute, de gândurile deșarte, de voia proprie, poate moșteni pe Cel Viu, pe Hristos.
Să nu ne înșelăm fraților, nu moștenesc Împărăția cei ce doar aud, ci cei ce trăiesc, nu moștenesc cei ce se numesc creștini, ci cei ce ard în rugăciune, în pocăință și în dragoste. „Un mort nu poate să moștenească pe un viu” adică cel ce nu are viață în Hristos nu poate primi cele ale Lui.
Doamne, Cel ce ești Viața și Învierea, nu ne lăsa să murim în păcat, în lenevie, în nepăsare. Trezeste-ne, Doamne, din moartea lăuntrică ca să moștenim pe Tine, Cel Viu în veci.
Pustia Inimii 