Praznicul Nașterii Domnului

Frate iubit în Domnul, astăzi prăznuim taina cea mai blândă și totodată cea mai cutremurătoare din istoria lumii, Dumnezeu Se face Prunc. Nu vine ca un împărat, nici ca un învățător, nici ca un judecător, ci ca un copil neputincios, culcat într‑o iesle, aceasta este pedagogia dumnezeiască și anume că puterea Lui se arată în slăbiciune, slava Lui în smerenie, lumina Lui în tăcere. Dumnezeu nu Se descoperă celui care caută semne mari, ci celui care se micșorează pe sine și am înțeles că peștera Betleemului nu este un loc geografic, ci o stare a inimii, un spațiu sărac, golit de sine, dar deschis spre cer, iar tăcerea este limba îngerilor și lacrima curată este rugăciunea magilor. Astăzi fratele meu nu doar Hristos Se naște în lume, ci și lumea se poate naște din nou în Hristos, dar pentru aceasta, omul trebuie să se întoarcă în sine, să coboare în adâncul inimii sale, acolo unde Dumnezeu a pus scânteia Sa cea vie.

Taina Nașterii oglindă pentru suflet

Nașterea Domnului nu este doar un eveniment istoric, ci o realitate care se repetă în fiecare suflet ce se smerește așa cum Fecioara a primit în tăcere cuvântul îngerului, tot așa și noi trebuie să primim în tăcere cuvântul lui Dumnezeu, așa cum Iosif a ascultat fără să înțeleagă pe deplin, tot așa și noi trebuie să ascultăm fără împotrivire, așa cum păstorii au alergat cu inimă curată, tot așa și noi trebuie să alergăm spre lumina care ne cheamă. Magii au adus daruri, iar darurile lor sunt icoane ale darurilor pe care trebuie să le aducem și noi: Aurul credința neclintită, care Îl recunoaște pe Hristos ca Împărat; Tămâia rugăciunea curată, care se înalță din inimă ca mireasmă; Smirna pocăința, care vindecă rănile sufletului și îl pregătește pentru înviere, dar mai presus de toate, Dumnezeu nu cere daruri materiale, ci inima, o inimă smerită, liniștită, împăcată, care nu se teme să se recunoască slabă, pentru ca Dumnezeu să o întărească.

Betleemul lăuntric

Frate să știi că fiecare om are în sine un Betleem, dar unii îl acoperă cu grijile lumii, alții îl umplu cu zgomotul gândurilor, unii îl părăsesc în întuneric, dar cei ce îl curățesc, îl luminează și îl păzesc, aceia văd minunea că Dumnezeu Se naște în ei. Betleemul lăuntric este locul unde omul încetează să mai fie stăpân pe sine și Îl lasă pe Dumnezeu să fie Stăpân, este locul unde voia proprie se pleacă în fața voii dumnezeiești și este locul unde omul încetează să mai lupte cu Dumnezeu și începe să lupte cu sine acolo, în adâncul inimii, se petrece adevărata Naștere.

Lumina care nu arde, ci încălzește

Astăzi, lumina care a strălucit în peșteră strălucește și în sufletul tău, dar lumina aceasta nu arde, ci încălzește nici nu orbește, ci vindecă și nu înspăimântă, ci mângâie. Lumina lui Dumnezeu nu vine cu zgomot, ci cu liniște, nu vine cu tulburare, ci cu pace, nu vine cu frică, ci cu bucurie de aceea, cel ce vrea să o primească trebuie să se liniștească, să tacă, să se smerească. Astăzi, îngerii cântă nu doar în cer, ci și în sufletul celui ce se roagă, astăzi, steaua nu luminează doar deasupra Betleemului, ci și în mintea celui ce caută adevărul, astăzi, Pruncul nu Se naște doar în iesle, ci și în inima celui ce Îl iubește. Fratele meu să nu lași această zi să treacă fără să se nască ceva și în tine, nu doar Hristos Se naște, ci și tu poți renaște, nu doar cerurile se deschid, ci și inima ta poate deveni cer, nu doar îngerii cântă, ci și sufletul tău poate cânta dacă se smerește. Sărbătoarea nu este în masă, nici în obiceiuri, nici în podoabe, ci în întâlnirea cu Dumnezeu‑Pruncul, Care vine să ne mântuiască în tăcere, în blândețe și în iubire. Amin!