Omul nu gândește doar într-un singur fel, mintea lui are mai multe straturi, asemenea unui izvor care curge prin trei trepte înainte de a se uni cu râul cel mare. Părinții au vorbit, în feluri diferite, despre trei feluri de rațiuni și anume despre rațiunea omenească sau firească, logică, analitică, rațiunea psihologică amestecată cu emoții, impulsuri și patimi, rațiunea duhovnicească luminată de har, unită cu inima, născută din rugăciune. Viața duhovnicească nu desființează rațiunea, ci o vindecă, o ordonează și o ridică la lumină.
Rațiunea omenească este lumina firească a minții
Rațiunea omenească este darul prin care omul poate analiza, compara, deduce, organiza, înțelege lumea vizibilă. Este o lumină necesară, dar limitată ce poate explica mecanismele lumii, dar nu poate pătrunde în taina lui Dumnezeu. Poate ordona viața, dar nu poate vindeca inima, poate demonstra, dar nu poate mântui. Rațiunea omenească este bună atunci când este smerită, dar devine o piedică atunci când vrea să fie stăpână peste cele ale duhului.
Rațiunea psihologică este mintea amestecată cu patimile
Aceasta este rațiunea cea mai înșelătoare, nu este pur logică, ci colorată de emoții, frici, dorințe, traume, mândrie, imaginație și impulsuri ea spune „Simt, deci așa este.” „Mi se pare, deci e adevărat.” „Vreau, deci merit.” „Mă tem, deci trebuie să fug.” Rațiunea psihologică este mintea care se lasă condusă de inimă, dar de o inimă necurățită, de aceea, ea este instabilă, schimbătoare, contradictorie. În viața duhovnicească, aceasta este rațiunea care produce tulburare, judecată, suspiciune, imaginație bolnavă, interpretări greșite, rătăcire de aceea Părinții au spus „Mai mult decât orice, păzește-ți mintea.”
Rațiunea duhovnicească este mintea luminată de har
Aceasta este culmea, nu este o rațiune „mai inteligentă”, ci o rațiune vindecată, curățită, unită cu inima și luminată de Dumnezeu. Rațiunea duhovnicească vede altfel nu prin deducție, ci prin luminare, nu prin analiză, ci prin simțire curată, nu prin logică, ci prin adevăr, nu prin emoție, ci prin pace, nu prin imaginație, ci prin realitate lăuntrică, aceasta este mintea care a coborât în inimă, aceasta este mintea care se roagă, aceasta este mintea care a primit har. Rațiunea duhovnicească nu se dobândește prin efort intelectual, ci prin vindecarea minții și drumul ei este un urcuș în trei trepte.
Curățirea rațiunii omenești este trezvia și discernământul
Primul pas este să limpezești mintea de gânduri risipite, să înveți să vezi gândul înainte de a-l crede, să nu te lași purtat de orice impuls, să nu te încrezi în orice idee, trezvia este începutul rațiunii duhovnicești.
Vindecarea rațiunii psihologice prin smerenia și tăierea voii
Mintea amestecată cu patimi nu poate vedea limpede de aceea, omul trebuie să-și taie voia, să-și recunoască limitele, să-și asume neputințele. Smerenia nu este slăbiciune, ci claritate, ea rupe lanțurile autosuficienței și deschide mintea către har.
Nașterea rațiunii duhovnicești prin coborârea minții în inimă prin rugăciunea inimii
Aici este taina cea mare, rațiunea duhovnicească nu se naște în cap, ci în inimă, nu prin gândire, ci prin rugăciune, nu prin analiză, ci prin prezență. Rugăciunea inimii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” este lucrarea prin care mintea se unește cu inima, iar când mintea se coboară în inimă gândurile se liniștesc, emoțiile se vindecă, patimile se topesc, pacea se așază, harul lucrează abia atunci mintea începe să vadă nu doar logic, ci duhovnicește, nu doar cu rațiunea, ci cu rațiunea luminată de har. Aceasta este rațiunea duhovnicească o minte care se roagă, o inimă care vede, un om care trăiește în adevăr. Semnele că ai început să dobândești rațiunea duhovnicească nu sunt spectaculoase, ci sunt tăcute, simple, adânci, mintea devine liniștită, reacțiile devin blânde, judecățile devin cumpătate, pacea devine firească, rugăciunea devine respirație, credința devine neclintită, gândurile devin transparente, inima devine caldă și smerită atunci omul nu mai gândește doar cu mintea lui, ci cu mintea lui Hristos.
Pustia Inimii 