Arhive categorie: Din Pustia Inimii

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei Acest sfânt, chip al milosteniei și al blândeții, a fost păstor al Alexandriei în veacul al VII-lea. Cipriot de neam, a fost numit „cel Milostiv” pentru că nu a lăsat niciun sărac fără ajutor. Spunea adesea: „Dacă nu pot să fiu asemenea lui Hristos în putere, să fiuContinuă lectura „În această zi de 12 noiembrie, când răsăritul mângâie sufletul ce se înalță în tăcerea rugăciunii, Biserica lui Hristos pomenește cu evlavie pe mai mulți sfinți, stâlpi ai credinței și ai nevoinței. Iată cuvântul despre ei, ca hrană pentru sufletul tău”

Viața și mărturisirea Sfântului Mina Sfântul Mina, ostaș al Romei, s-a născut în Nakiyos, Egipt, din părinți creștini, Euphemia și Eudoxiu, care l-au dobândit prin rugăciune stăruitoare. Crescut în frica Domnului, a ales mai degrabă să slujească Împăratului ceresc decât celui pământesc. A părăsit armata romană când persecuțiile împotriva creștinilor s-au întețit și s-a retrasContinuă lectura „Sfântului Mare Mucenic Mina, o făclie nestinsă a credinței și o mărturie vie a biruinței lui Hristos.”

Frate, să știi că nu ești singur pe calea mântuirii căci Dumnezeu, în iubirea Sa, ne-a lăsat nu doar porunci, ci și prieteni care au păzit poruncile, sfinții. Ei sunt frații noștri mai mari, cei ce au mers înaintea noastră și au biruit lumea, păcatul și moartea prin Hristos. Sfinții prieteni adevărați ai sufletului  Continuă lectura „Prietenii și frații noștri, Sfinții  „

În viața de mirean, cele trei virtuți iubirea, ascultarea și smerenia nu sunt doar idealuri monahale, ci temelia unei vieți creștine autentice. Ele nu cer pustie, ci inimă curată; nu cer chilie, ci voință de a trăi în Hristos chiar în mijlocul lumii. Iubirea începutul și sfârșitul tuturor virtuților   Sfântul Apostol Pavel spune căContinuă lectura „Iubirea, ascultarea și smerenia în viața de mirean  „

În pustie iubirea nu era o emoție trecătoare, ci o lucrare sfântă, o nevoință care ardea ca focul în inima celor ce se lepădaseră de lume. Părinții pustiei nu vorbeau mult despre iubire, dar o trăiau în tăcere, în rugăciune, în jertfă. Iubirea ca lepădare de sine   Pentru bătrânii pustiei, a iubi însemna aContinuă lectura „Iubirea în pustie”

Frate, să știi că Hristos nu S-a jertfit doar o dată pe Cruce, ci Se jertfește neîncetat în taina iubirii Sale pentru lume. Crucea nu este doar lemn, ci viață dăruită și tot cel ce vrea să-I urmeze trebuie să-și ia crucea în fiecare zi nu cu durere, ci cu dragoste. Jertfa zilnică este caleaContinuă lectura „Jertfa zilnică și asemănarea cu Hristos  „

Frate, să nu te înșeli, războiul nu este cu aproapele, ci cu tine însuți. Adevăratul vrăjmaș nu este fratele care te nedreptățește, ci gândul care te îndeamnă să-l urăști. Pacea nu vine când ceilalți se schimbă, ci când tu te biruiești pe tine. Războiul lăuntric lupta nevăzută  A zis Avva Pimen: „Omul are nevoie deContinuă lectura „Adevăratul război  „

Frate, să știi că discernământul este ochiul sufletului, iar dreapta măsură este toiagul care-l sprijină pe cale. Fără ele, chiar și fapta bună poate deveni pricină de cădere, iar râvna fără cunoștință o sabie care rănește. Părinții pustiei spuneau: „Mai mare decât toate virtuțile este discernământul, căci el le păzește pe toate.” Nu este darContinuă lectura „Dobândirea discernământului și a dreptei măsuri  „

Frate, tăierea voii este crucea cea nevăzută pe care o poartă sufletul ce vrea să se unească cu Hristos. Nu este o simplă renunțare la dorințe, ci o jertfă vie, o lepădare de sine care deschide poarta smereniei și a păcii lăuntrice. Voia proprie este rădăcina multor căderi, ea se ascunde sub gânduri „bune”, subContinuă lectura „Tăierea Voii”

Frate, tăierea voii nu este doar pentru pustnici și monahi, ci pentru orice suflet care vrea să se unească cu Hristos. În viața de familie și în obște, această lucrare se face în taină, prin jertfa de fiecare zi, prin răbdare, prin renunțarea la sine pentru binele celuilalt. În familie, tăierea voii înseamnă: Să nuContinuă lectura „Păstrarea tăierii voii în viața de familie și de obște  „

Frate, să știi că nu toate gândurile care par bune vin de la Dumnezeu. Vrăjmașul, viclean fiind, nu se arată întotdeauna cu chipul urât al păcatului, ci adesea vine îmbrăcat în haina virtuții așa cum lupul se îmbracă în piele de oaie, tot așa ispita se ascunde uneori sub chipul unui gând frumos, dar străinContinuă lectura „Ispitele deghizate în gânduri bune  „

 Frate, să știi că nu tot ce pare lumină este de la Dumnezeu. Diavolul, fiind înger căzut, știe să se prefacă în înger de lumină 2 Corinteni 11:14, de aceea trebuie multă trezvie și discernământ ca să deosebești lucrarea harului de înșelarea vicleană. Lucrarea harului este smerită, liniștită, curată și aduce pace în suflet. NuContinuă lectura „Deosebirea lucrării Harului de înșelarea diavolului”

Frate, să știi că pacea inimii nu este o stare care vine din afară, ci un dar care se păstrează prin nevoință lăuntrică. Ispitele vor veni uneori ca furtuni, alteori ca șoapte, dar dacă inima ta este ancorată în Hristos, nu se va clătina. Pacea nu se păstrează prin fuga de încercări, ci prin rămânereaContinuă lectura „Păstrarea păcii inimii în mijlocul ispitelor  „

Frate, să știi că ascultarea este temelia vieții duhovnicești. Așa cum trupul nu poate sta fără coloană, tot așa sufletul nu poate crește fără ascultare. Ea nu este doar supunere, ci taină a smereniei, punte între voia omului și voia lui Dumnezeu. Părinții pustiei spuneau: „Cel ce ascultă, nu greșește.” Căci în ascultare se leapădăContinuă lectura „Cuvânt despre ascultare  „

 Frate, să știi că viața în Hristos nu este o alergare spre slavă, ci o coborâre în adâncul inimii, unde se sălășluiește taina jertfei. Acolo, în tăcerea lăuntrică, se trăiește crucea de fiecare zi, nu cu durere fără nădejde, ci cu bucurie care izvorăște din iubire. Jertfa zilnică nu este o povară, ci o lucrareContinuă lectura „Jertfa zilnică, rugăciunea inimii și bucuria Crucii”

A venit odată un frate și m-a întrebat: „Părinte, de ce sfinții se cutremură pentru un gând, iar noi păcătuim cu fapta și abia ne rușinăm?” I-am răspuns: „Pentru că sfinții nu luptă cu păcatul în trup, ci în gând și acolo, lupta e mai ascuțită, mai tăcută, mai adâncă.” Frate, să știi că păcatulContinuă lectura „Sensibilitatea sfinților față de păcat”

Metanierul nu este brățară, nu este bijuterie, nu este amuletă. Este o unealtă duhovnicească, un toiag al rugăciunii, un fir care leagă inima de cer. Părinții din pustie îl purtau cu smerenie, nu cu ostentație îl foloseau pentru a număra suspinele, nu pentru a atrage privirile. Astăzi însă, vedem tot mai mulți oameni purtând câteContinuă lectura „Metanierul între rugăciune și modă”

Frate, învață că rugăciunea nu este doar o lucrare a chiliei, ci o respirație a sufletului în lume. Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” este începutul înțelepciunii, temelia smereniei și poarta prin care omul intră în sine și iese din sine, în Hristos. Dar ce este rugăciunea fără faptă? CeContinuă lectura „Rugăciune, Autoeducație Duhovnicească și Educație Civică”

Frate, să știi că bucuria în Hristos nu este veselie lumească, nici râs fără măsură, ci o lumină lăuntrică ce izvorăște din unirea cu El. Este pacea care vine după furtună, este liniștea care se naște din rugăciune, este strălucirea sufletului care a fost curățit prin lacrima pocăinței. Această bucurie nu se clatină când vinContinuă lectura „Bucuria în Hristos  „

A venit vremea în care omul doarme cu ochii deschiși și umblă cu inima adormită. Nu mai aude glasul conștiinței, nu mai simte fiorul rugăciunii, și nu mai caută fața lui Dumnezeu, ci fața lumii. Părinții pustiei ziceau: „Mai bine să dormi cu trupul și să veghezi cu sufletul, decât să fii treaz cu ochiiContinuă lectura „Vegherea în vremea somnului duhovnicesc”

Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce este această zi în care toți aleargă să cumpere, să adune, să prindă prețuri?” Și bătrânul a oftat și a zis: „Este ziua în care omul uită că nu va lua nimic cu el în mormânt.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai postește,Continuă lectura „Ziua în care omul se vinde pe sine pentru lucruri”

Frate, să știi că lupta cu gândurile este cea mai subțire și mai neobosită dintre toate războaiele duhovnicești. Nu vine cu zgomot, nici cu arme văzute, ci se strecoară în taină, ca un șarpe în grădina inimii și dacă nu ești treaz, te va încolăci fără să-ți dai seama. Gândurile sunt ca niște oaspeți nepoftiți,Continuă lectura „Lupta cu gândurile  „

Frate, să știi că nu este dar mai scump pe care îl poate aduce omul înaintea lui Dumnezeu decât lacrima pocăinței. Nu este o lacrimă obișnuită, ci una care izvorăște din adâncul inimii zdrobite, din conștiința propriei neputințe și din dorul după curăție. Lacrimile acestea nu sunt semn de slăbiciune, ci de putere duhovnicească. EleContinuă lectura „Lacrima pocăinței  „

Nimic nu-i mai mare decât a rosti din adâncul inimii: „Te iubesc, Hristoase!” Această mărturisire nu este doar o vorbă, ci o ardere, o jertfă, o înviere. În Pateric, părinții ne-au învățat că iubirea adevărată nu se rostește cu ușurință, ci se trăiește în tăcerea inimii, în lacrima rugăciunii, în răbdarea necazurilor. A spune luiContinuă lectura „Curajul iubirii  „

Frate, sufletul se curăță prin tăcere și rugăciune, am învățat că smerenia este temelia mântuirii, iar discernământul este pavăza împotriva rătăcirii, „Dumnezeu ne vrea smeriți nu proști” nu este o ironie, ci o chemare la trezvie duhovnicească. Să nu confundăm blândețea cu slăbiciunea, nici ascultarea cu lipsa de judecată. În vremurile noastre, vedem cum uniiContinuă lectura „Dumnezeu ne vrea smeriți, dar nu fără minte, despre discernământ, extremism și lucrarea antihristică”

Fiule, în vremurile noastre, unii credincioși spun că nu mai trebuie să luăm „poziția ghiocelului”, că ne umilim prea mult, că ne lăsăm călcați în picioare mai ales în fața nedreptăților, a clasei politice, a lumii care pare să-și bată joc de cei blânzi, dar să știi poziția ghiocelului nu este slăbiciune, ci tărie. NuContinuă lectura „„Poziția ghiocelului” smerenia adevărată și înțeleaptă  „

Frate, să nu te înșeli. Nu toți cei ce rostesc numele Domnului vor vedea fața Lui, nu toți cei ce merg la biserică, care se roagă, care postesc, care vorbesc despre credință, sunt și ai lui Hristos, căci Domnul a spus limpede: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci celContinuă lectura „„Nu toți cei ce zic Doamne, Doamne…” despre înșelarea evlaviei fără viață”

Frate, nu e greu să arăți smerit în Biserică, nu e greu să stai cu capul plecat, să rostești rugăciuni, să aprinzi lumânări, dar ce folos are o față smerită, dacă inima e plină de judecată? Ce folos are o rugăciune rostită, dacă după ce ieși din Biserică, osândești pe toți? Viclenia aceasta este maiContinuă lectura „Viclenia smereniei și judecata ce urmează judecării”

Frate , trăim vremuri în care omul nu mai vrea să se vindece, ci doar să se simtă bine, mu mai caută mântuirea, ci confortul. Nu mai vrea să se lepede de sine, ci să-și dezvolte sinele și astfel, chiar și credinciosul aleargă la terapii, la psihologi, la metode care promit echilibru, dar nu cereContinuă lectura „Credinciosul modern și fuga de lupta cu sinele  „

Frate , să știi că adevărul nu strigă, nu lovește, nu impune, adevărul se rostește cu blândețe, se trăiește cu smerenie și se păstrează cu răbdare. În vremea noastră, mulți se numesc „apărători ai credinței”, dar o apără cu mânie, cu ură, cu dispreț față de cel slab. Aceasta nu este credință, ci extremism îmbrăcatContinuă lectura „Ferirea de extremismul modern și înțelegerea greșită a credinței  „