Arhive autor:Pustia Inimii

Frate, să știi că nu este dar mai scump pe care îl poate aduce omul înaintea lui Dumnezeu decât lacrima pocăinței. Nu este o lacrimă obișnuită, ci una care izvorăște din adâncul inimii zdrobite, din conștiința propriei neputințe și din dorul după curăție. Lacrimile acestea nu sunt semn de slăbiciune, ci de putere duhovnicească. EleContinuă lectura „Lacrima pocăinței  „

Nimic nu-i mai mare decât a rosti din adâncul inimii: „Te iubesc, Hristoase!” Această mărturisire nu este doar o vorbă, ci o ardere, o jertfă, o înviere. În Pateric, părinții ne-au învățat că iubirea adevărată nu se rostește cu ușurință, ci se trăiește în tăcerea inimii, în lacrima rugăciunii, în răbdarea necazurilor. A spune luiContinuă lectura „Curajul iubirii  „

Frate, sufletul se curăță prin tăcere și rugăciune, am învățat că smerenia este temelia mântuirii, iar discernământul este pavăza împotriva rătăcirii, „Dumnezeu ne vrea smeriți nu proști” nu este o ironie, ci o chemare la trezvie duhovnicească. Să nu confundăm blândețea cu slăbiciunea, nici ascultarea cu lipsa de judecată. În vremurile noastre, vedem cum uniiContinuă lectura „Dumnezeu ne vrea smeriți, dar nu fără minte, despre discernământ, extremism și lucrarea antihristică”

Fiule, în vremurile noastre, unii credincioși spun că nu mai trebuie să luăm „poziția ghiocelului”, că ne umilim prea mult, că ne lăsăm călcați în picioare mai ales în fața nedreptăților, a clasei politice, a lumii care pare să-și bată joc de cei blânzi, dar să știi poziția ghiocelului nu este slăbiciune, ci tărie. NuContinuă lectura „„Poziția ghiocelului” smerenia adevărată și înțeleaptă  „

Frate, să nu te înșeli. Nu toți cei ce rostesc numele Domnului vor vedea fața Lui, nu toți cei ce merg la biserică, care se roagă, care postesc, care vorbesc despre credință, sunt și ai lui Hristos, căci Domnul a spus limpede: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci celContinuă lectura „„Nu toți cei ce zic Doamne, Doamne…” despre înșelarea evlaviei fără viață”

Frate, nu e greu să arăți smerit în Biserică, nu e greu să stai cu capul plecat, să rostești rugăciuni, să aprinzi lumânări, dar ce folos are o față smerită, dacă inima e plină de judecată? Ce folos are o rugăciune rostită, dacă după ce ieși din Biserică, osândești pe toți? Viclenia aceasta este maiContinuă lectura „Viclenia smereniei și judecata ce urmează judecării”

Frate , trăim vremuri în care omul nu mai vrea să se vindece, ci doar să se simtă bine, mu mai caută mântuirea, ci confortul. Nu mai vrea să se lepede de sine, ci să-și dezvolte sinele și astfel, chiar și credinciosul aleargă la terapii, la psihologi, la metode care promit echilibru, dar nu cereContinuă lectura „Credinciosul modern și fuga de lupta cu sinele  „

Frate , să știi că adevărul nu strigă, nu lovește, nu impune, adevărul se rostește cu blândețe, se trăiește cu smerenie și se păstrează cu răbdare. În vremea noastră, mulți se numesc „apărători ai credinței”, dar o apără cu mânie, cu ură, cu dispreț față de cel slab. Aceasta nu este credință, ci extremism îmbrăcatContinuă lectura „Ferirea de extremismul modern și înțelegerea greșită a credinței  „

Frăție, boala nu este doar o durere a trupului, ci o chemare a sufletului. Cancerul, suferința, neputința toate acestea, deși par întuneric, pot fi începutul unei lumini, nu pentru că sunt bune în sine, ci pentru că, prin ele, omul se dezbracă de sine și se îmbracă în Hristos. Sfinții Părinți ne învață că boalaContinuă lectura „Boală, suferință și moarte drum spre Hristos”

Frăție, liniștea nu este doar absența zgomotului, ci prezența lui Dumnezeu, în pustia inimii, unde gândurile se potolesc și dorințele se sting, începe lucrarea nevăzută a harului. Acolo, în tăcerea adâncă, sufletul se face vas curat, gata să primească lumina cea necreată. Nu căuta semne și vedenii, ci caută smerenia care nu se vede așaContinuă lectura „Liniștea care zidește sufletul”

Frate, nu te mira că pustia Nitriei, a Tebaidei sau a Schitului au fost alese de sfinți pentru nevoință. Adevărata pustie nu este în afara ta, ci înlăuntrul inimii, este acel loc tainic unde nu pătrunde zgomotul lumii, unde sufletul se dezbracă de toate și rămâne singur cu Dumnezeu. Pustia inimii nu e lipsită deContinuă lectura „Pustia inimii  „

Frate, nu toți suntem chemați să ne retragem în pustie, dar toți suntem chemați să facem pustie în inima noastră. Nu toți putem fugi de lume, dar toți putem trăi în lume fără să fim ai lumii. Viața de zi cu zi cu munca, copiii, facturile, grijile, știrile, tehnologia nu este piedică în sine, ciContinuă lectura „Viața echilibrată în lume și păzirea Duhului”

Frate, să nu te înșeli, creștinul este chemat să iubească fără măsură, dar nu fără discernământ. Scriptura ne spune: „Nu iubiți lumea, nici cele din lume. Dacă iubește cineva lumea, iubirea Tatălui nu este în el.” Dar tot ea ne poruncește: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Lumea în sensul duhovnicesc esteContinuă lectura „Să iubim pe Dumnezeu și să urâm lumea, dar să nu urâm omul”

Frate, mulți cred că viața duhovnicească se trăiește doar în biserică, în chilie, în rugăciune și post, dar adevăr îți spun, ea se trăiește în fiecare pas, în fiecare gest, în fiecare alegere de zi cu zi. Nu doar când te rogi, ci și când mergi pe stradă, când mănânci, când vorbești, când conduci. CumContinuă lectura „Viața duhovnicească în faptele cele mici”

Frate, noaptea minții nu vine din lipsa de cunoștință, ci din lipsa de trezvie, nu vine din întunericul lumii, ci din întunecarea inimii. Este vremea când omul nu mai deosebește binele de rău, nici adevărul de minciună, nici duhul de literă. Noaptea minții începe când omul se crede luminat, dar nu se roagă, când vorbeșteContinuă lectura „Noaptea minții, când sufletul uită Lumina”

Frate, să știi că lumea nu citește Scriptura, ci ne citește pe noi, nu ascultă predici, ci ne ascultă vorbele, nu intră în biserică, ci ne privește cum trăim și dacă viața noastră nu este lumină, atunci prin noi se întunecă numele lui Dumnezeu. Prin faptele noastre, prin cuvintele noastre, prin atitudinile noastre, oamenii credincioșiContinuă lectura „Mărturia vieții noastre și hula adusă lui Dumnezeu prin nepăsare”

Frate drag, să nu te lași amăgit de cuvinte străine duhului nostru. Am auzit că unii vorbesc despre „meditație” ca și cum ar fi rugăciune, dar să știi că rugăciunea nu e o lucrare a minții singure, ci a inimii zdrobite și a duhului smerit. Noi nu medităm, ci cugetăm la cele dumnezeiești, cercetăm ScripturaContinuă lectura „Ferește-te de cuvine care nu nasc lacrimi”

Frate, nu te tulbura când vezi că pensia e mică, că banii nu ajung, că facturile se adună și mâncarea se cumpănește. Nu te învârtoșa împotriva celor ce conduc, nici nu te lăsa cuprins de mânie căci toate acestea, deși par nedreptăți, pot fi pentru tine prilej de mântuire. Sfinții Părinți nu judecau vremurile, ciContinuă lectura „Despre binele ascuns în lipsuri și încercări lumești”

Trăim într-o vreme în care nu mai e nevoie de prigoană ca să ne pierdem sufletul, e de ajuns o notificare. Nu mai vine vrăjmașul cu sabia, ci cu distragerea, nu ne mai gonește din biserici, ci ne adoarme în fața ecranelor. Telefonul, internetul, rețelele sociale toate acestea pot fi unelte bune, dar și capcaneContinuă lectura „Despre păzirea minții în era digitală”

Judecata este o otravă dulce, se strecoară în sufletul nostru sub chipul grijii, al dreptății, al interesului pentru binele comun, dar în adânc, ea ne desparte de Hristos căci Domnul nu ne-a poruncit să judecăm lumea, ci să o iubim și să ne curățim pe noi înșine. În vremurile noastre, judecata s-a făcut obicei. JudecămContinuă lectura „Despre judecată și amestecul vieții în Hristos cu grijile lumii”

Frate al meu, să știi că lupta duhovnicească nu s-a stins, ci s-a schimbat la față, dacă altădată omul se lupta cu foamea, cu frigul și cu prigoana, astăzi se luptă cu îndestularea, cu zgomotul și cu risipirea minții. Social media, jocurile, televizorul, pasiunile, toate acestea nu sunt rele în sine, dar devin piedici cândContinuă lectura „Despre lupta cea dreaptă în vremurile de acum”

Nevoința nu este o lucrare văzută, ci o taină a inimii. Mulți o socotesc în posturi lungi, în privegheri și în înfrânări trupești, dar puțini o cunosc ca război nevăzut cu gândurile și cu patimile ce se ascund în adâncul sufletului. Adevăr îți spun, mai greu este să biruiești mândria ascunsă decât să postești patruzeciContinuă lectura „Despre nevoință și lupta cu patimile ascunse”

Frate, să nu ne înșelăm, nu există om fără de păcat, nu există suflet curat prin sine, ci doar prin har și totuși, vedem cum mulți urăsc pe cei ce cad în păcate grele homosexualitate, desfrânare, curvie, dar nu plâng pentru propriile păcate, mai subtile, dar la fel de pierzătoare. Judecăm păcatul altuia prin comparațieContinuă lectura „Despre judecata păcatului altuia și uitarea propriei neputințe”

Frate al meu, să știi că trupul nu este rău, dar pofta nestăpânită îl face să se ridice împotriva sufletului. În vremurile noastre, hrana nu mai este simplă, smerită, hrănitoare, ci abundentă, excitantă, rafinată, menită nu să susțină viața, ci să hrănească plăcerea. Este o ațâțare sistematică a simțurilor, o provocare continuă a trupului, oContinuă lectura „Hrana abundentă și excitantă – combustibilul poftelor trupești”

Frate, nu este rău să iubești adevărul, nu este greșit să te ridici împotriva rătăcirii, dar dacă această luptă nu izvorăște din rugăciune, din lacrimă, din smerenie, atunci nu e lucrare a Duhului, ci lucrare a firii omenești. Mulți luptă împotriva ecumenismului, dar puțini luptă cu patimile lor. Se aprind în dezbateri, în articole, înContinuă lectura „Despre râvna fără Duh și lupta fără nevoință”

Frate al meu, să știi că prefăcătoria nu este doar o minciună spusă altora, ci o minciună spusă sufletului însuși, până ce ajunge să o creadă. Este o auto-amăgire, o trăire în iluzie, o construcție falsă a sinelui. Ne obișnuim atât de bine cu masca, încât uităm că o purtăm, ne învățăm să vorbim frumos,Continuă lectura „Prefăcătoria  învățarea minții să creadă în propria minciună”

A zis un bătrân „Nu locul mântuiește pe om, ci inima lui.” Și iarăși „Cel ce Îl poartă pe Hristos în inimă, face pustie din oraș și biserică din chilia sufletului său.” Nevoința în cetate Frate, mulți zic „Cum să mă nevoiesc în oraș, unde e zgomot, grabă și ispite la tot pasul?” Dar săContinuă lectura „Viața în nevoință și rugăciunea inimii în oraș”

Iertarea este una dintre cele mai înalte virtuți creștine, dar și una dintre cele mai greu de trăit în mod autentic. Adesea spunem „Te iert, dar nu uit.” Această formulă, rostită cu ușurință, ascunde o realitate dureroasă, iertarea noastră este adesea incompletă, condiționată, raționalizată. Ne eliberăm de conflict, dar păstrăm în inimă amintirea rănilor, resentimentul,Continuă lectura „„Iertăm, dar nu uităm” între iluzia împăcării și adevărata vindecare”

Iubite suflet să ne așezăm cu inimă smerită și cu mintea luminată de Sfântul Duh, ca să pătrundem taina lumânărilor aprinse în casa creștinului și în Sfânta Biserică, precum și rostul lumânării din ceară curată, așa cum ne-au învățat Sfinții Părinți, cei ce au ars ca lumânările întru iubirea lui Hristos. Lumânarea nu este doarContinuă lectura „Arderea lumânărilor jertfă, lumină și rugăciune”

Biserica este Trupul lui Hristos, iar fiecare membru este chemat să slujească cu iubire, smerenie și ascultare. Din păcate, uneori, cei care ajută Biserica fie prin muncă, donații, organizare sau implicare ajung să se comporte ca și cum Biserica le aparține, uitând că sunt slujitori, devin stăpâni. Uitând de smerenie, încep să comande, să judece,Continuă lectura „„Ajutorul care devine stăpânire” Despre pierderea smereniei în slujirea Bisericii”