Astăzi, 4 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Soborul Sfinților 70 de Apostoli, o zi de adâncă recunoștință pentru cei ce au dus lumina Evangheliei până la marginile lumii

Iubiți frați duhovnicești, astăzi, în lumina blândă a începutului de an, când sufletul încă poartă mireasma colindelor și a Nașterii Domnului, Biserica ne cheamă să cinstim cu evlavie Soborul Sfinților 70 de Apostoli. Acești bărbați sfinți, aleși de Însuși Domnul Hristos, au fost trimiși „doi câte doi” Luca 10, 1, să vestească Împărăția lui Dumnezeu, să tămăduiască bolnavii și să aducă pacea în casele celor ce-i primeau.

Această zi nu este doar o pomenire istorică, ci o chemare vie către fiecare dintre noi, căci, precum cei 70 au fost trimiși în lume, tot așa și noi suntem trimiși în pustia acestei vieți, să fim mărturisitori ai Adevărului, să fim lumină în întuneric și sare a pământului.

Ce învățăm de la Sfinții 70 de Apostoli?

Ascultarea fără cârtire, ei nu au întrebat „unde” sau „de ce”, ci au mers cu credință, știind că Cel ce i-a trimis este cu ei, răbdarea în prigoană, mulți dintre ei au murit mucenicește, dar niciunul nu s-a lepădat de Hristos, puterea lucrării în sobor pentru că nu au fost trimiși singuri, ci „doi câte doi”, ca să se sprijine unul pe altul, pildă pentru noi, cei ce trăim în individualismul vremurilor noastre.

Pustia inimii și chemarea apostolică

Așa cum părinții cei îndumnezeiți au învățat taina tăcerii și a rugăciunii curate, tot așa și noi suntem chemați să ne retragem din zgomotul lumii în pustia inimii, unde să-L întâlnim pe Hristos, acolo, în adâncul smereniei, se naște adevărata lucrare apostolică, nu prin cuvinte multe, ci prin viață curată, prin dragoste jertfelnică, prin rugăciune neîncetată.

„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit” II Timotei 4, 7, aceste cuvinte ale Sfântului Pavel, citite astăzi în biserici, sunt testamentul fiecărui apostol adevărat. Să ne rugăm, așadar, Sfinților 70 de Apostoli, ca și noi să fim vrednici de chemarea noastră, să nu ne rușinăm de Evanghelie, ci să o trăim cu toată ființa noastră și dacă nu putem merge până la marginile lumii, să mergem măcar până la marginile inimii noastre, unde Hristos ne așteaptă cu brațele deschise. Cu dragoste în Hristos!

Publicat de Pustia Inimii

Amin!

Lasă un comentariu