Mișcarea din fire
Aceasta este mișcarea care vine din firea omenească căzută, din trupul supus stricăciunii. Nu este păcat în sine, ci o lucrare a firii, asemenea unei scântei ce se aprinde din lemnul uscat, este moștenirea căderii lui Adam, o pornire care cere trezvie și înfrânare, nu osândă, ci luptă cu blândețe și răbdare. „Cine își cunoaște măsura firii, nu se tulbură, ci se smerește și se roagă.” Avva Isaia
Mișcarea din lipsă de grijă față de mâncăruri
Aceasta este mișcarea care vine din nepăsarea față de post și de rânduiala hranei. Când trupul este îngreuiat cu mâncare multă, dulce sau necuvenită, se aprinde ca o făclie și cere cele ale patimii, nu este doar o slăbiciune, ci o neglijență a minții, o lipsă de pază. „Când stomacul e plin, mintea nu mai poate păzi poarta inimii.” Avva Moise. De aceea, părinții au rânduit postul cu măsură, nu ca pedeapsă, ci ca pază a sufletului.
Mișcarea de la demoni
Aceasta este cea mai vicleană, căci vine din afară, dar se strecoară înlăuntru. Demonii, văzând nevoința și curăția, se pornesc cu război, aducând în minte chipuri, amintiri, dorințe, visuri. Nu trupul e de vină aici, ci vrăjmașul care caută să tulbure pacea inimii. „Când mintea se roagă și trupul se liniștește, atunci vine diavolul cu năluciri.” Avva Teodor, dar părinții nu se temeau, ci ziceau: „Dacă vine de la diavol, să nu te temi, căci nu e din tine, ci roagă-te și va fugi.”
Ce să facem?
Frate, când simți mișcare în trup, nu te tulbura, ci întreabă-te: „Este din fire? Din negrijă? Sau de la vrăjmașul?” Și apoi dacă este din fire, răspunde cu smerenie și răbdare, dacă este din mâncare, răspunde cu înfrânare și trezvie, dacă este de la demoni, răspunde cu rugăciune și psalmi, și nu te încrede în gândurile tale. Așa ne-au învățat părinții, și așa să ne nevoim și noi, cu nădejde, nu cu deznădejde.
Pustia Inimii 