Taina lumii sensibile este în noi înșine

Frate duhovnicesc, lumea sensibilă cu frumusețea, mișcarea și sunetul ei nu este doar în afară, ci își are rădăcina în noi înșine căci nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum suntem.

Lumea sensibilă este oglinda sufletului, ceea ce vedem, auzim, atingem, gustăm toate trec prin inima noastră și dacă inima este tulburată, lumea întreagă ni se pare întunecată, dacă este curată, până și o piatră devine lumină. De la părinții pustiei am învățat că nu lumea se schimbă, ci privirea noastră asupra ei.

Taina lumii nu este în lucruri, ci în felul în care le trăim. Un copac poate fi doar lemn sau poate fi o scară spre cer, o picătură de apă poate fi doar umezeală sau poate fi icoană a harului, o zi obișnuită poate fi doar timp care trece sau poate fi veșnicie atinsă în rugăciune și toate acestea nu se schimbă în ele însele, ci se luminează în noi.

Lumea sensibilă este limbajul prin care Dumnezeu ne vorbește, dar dacă urechea inimii este închisă, nu vom auzi nimic, dacă ochiul lăuntric este întunecat, nu vom vedea decât materie de aceea, taina lumii nu se descoperă celor care o privesc cu pofta trupului, ci celor care o privesc cu ochiul curățit de har.

În noi se află cheia înțelegerii lumii, nu în știință, nu în filosofie, nu în stăpânirea lucrurilor, ci în curăția inimii, în smerenie, în rugăciune, căci atunci când omul se curăță pe sine, lumea întreagă i se descoperă ca o taină vie, ca o chemare, ca o prezență și atunci, cele sensibile devin transparente, și prin ele se vede nevăzutul.

Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Cel ce se cunoaște pe sine, cunoaște taina tuturor lucrurilor.” Aceasta este lucrarea, nu să cucerești lumea, ci să te cobori în tine, nu să aduni lucruri, ci să aduni liniște, nu să înțelegi totul cu mintea, ci să te deschizi cu inima și atunci, lumea nu mai este doar decor, ci dialog cu Dumnezeu.

Taina lumii sensibile este în noi înșine, pentru că noi suntem puntea între văzut și nevăzut. Suntem făcuți din țărână și suflare, trăim în trup, dar suntem chemați la duh și dacă ne curățim simțurile prin post, prin rugăciune, prin tăcere, atunci vom vedea lumea nu ca pe o piedică, ci ca pe o scară și vom urca pe ea spre Cel ce este dincolo de toate.

Așadar, frate, nu fugi de lume, dar nici nu te lăsa prins în ea. Coboară în tine, curăță-ți inima, și vei vedea că lumea întreagă este o taină care așteaptă să fie citită cu ochii lui Hristos, căci nu lumea este oarbă, ci noi suntem adormiți și când ne vom trezi, vom vedea că Dumnezeu este pretutindeni în toate, prin toate, și mai presus de toate.