Frate al lacrimii și al căutării, întrebarea „Ce să fac?” este strigătul cel mai curat al inimii care s-a trezit din somnul lumii și a simțit că viața aceasta nu e numai pâine și somn, ci și foame de cer. Nu e întrebare mică aceasta, ci începutul unei căi mari.
Fă-te mic
Coboară în inima ta și vezi cât de mare e Dumnezeu și cât de mic e omul. Nu te înălța nici în gând, nici în cuvânt, cine se smerește, acela e ridicat de Dumnezeu, cine se vede pe sine păcătos, acela e mai aproape de lumină decât cel ce se crede drept.
Aprinde candela rugăciunii
Nu întreba „ce să simt?”, ci roagă-te, nu întreba „mă ascultă Dumnezeu?”, ci strigă. Rugăciunea nu e despre a simți, ci despre a rămâne, spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” și ține-te de acest Nume ca de marginea hainei Lui. Când mintea fuge, adu-o înapoi, când obosește, odihnește-o în tăcere, când se întunecă, aprinde-o cu psalmii.
Iubește crucea ta
Nu fugi de durere, căci ea e dascăl bun, crucea nu e pedeapsă, ci scară. Cei ce fug de ea, rătăcesc, cei ce o poartă cu răbdare, se înalță. Spune: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!” și vei vedea cum durerea se face lumină.
Taci și ascultă
Lumea strigă, dar Dumnezeu șoptește, cine vrea să-L audă, să tacă. Tăcerea nu e gol, ci plin de prezență, în tăcere, inima vorbește cu Cerul. Nu căuta răspunsuri în zgomot, ci în liniștea de după lacrimi.
Fii blând cu toți, aspru cu tine
Nu judeca pe nimeni, nici măcar în gând, fiecare poartă o cruce pe care tu nu o cunoști, dar pe tine, mustră-te, smerește-te, curățește-ți gândurile așa se face pacea inimii.
Nu înceta să cauți
Astăzi nu știi ce să faci, mâine vei ști puțin, poimâine vei merge pe cale și într-o zi, fără să-ți dai seama, vei fi ajuns nu pentru că ai știut totul, ci pentru că ai rămas credincios întrebării. Așadar, frate, ce să faci? Să te smerești, să te rogi, să rabzi, să taci, să iubești, să cauți și toate celelalte ți se vor adăuga.
Pustia Inimii 