Pentru mulți, postul este doar o restricție alimentară, dar în tradiția părinților pustiei, postul este o cale de eliberare de patimi, de ego, de zgomotul lumii, nu este o simplă abținere, ci o lucrare duhovnicească profundă, care curăță trupul și luminează sufletul.
Ce este postul în sens duhovnicesc?
O renunțare conștientă la plăceri pentru a face loc lui Dumnezeu, o disciplină care unește trupul și sufletul în rugăciune, un act de smerenie, de pocăință, de iubire. „Postul este sabia cu două tăișuri, taie patima și aprinde rugăciunea.” Avva Petru
Ce urmăreau părinții pustiei prin post?
Curățirea minții pentru a putea vedea limpede voia lui Dumnezeu, liniștirea trupului pentru a nu fi rob simțurilor, deschiderea inimii pentru a primi harul. Ei nu posteau doar de mâncare, ci și de vorbă, de judecată, de mândrie.
Cum putem trăi postul ca eliberare?
Nu te concentra doar pe ce nu mănânci gândește-te la ce lași să crească în tine. Unește postul cu rugăciunea, altfel, devine doar dietă, fii blând cu ceilalți, postul nu e motiv de superioritate, ci de smerenie, caută liniștea postul e și de zgomot, de ecrane, de agitație.
Pildă din Pateric
Un frate a venit la avva și a zis: „Părinte, postesc, dar nu simt nimic.”
Avva i-a răspuns: „Postul nu e simțire, ci lucrare. Când trupul se smerește, sufletul se înalță, nu căuta gustul postului, ci roada lui.”
Postul nu este o povară, ci o libertate care ne desprinde de ce e în plus și ne apropie de ce e esențial, în tăcerea foamei, se aude glasul lui Dumnezeu.
Pustia Inimii 