Frate în Hristos scriu câteva gânduri ce nu sunt ale mele, ci ale Părinților din vechime.
1. Păzește-ți inima mai mult decât orice
„Din ea ies izvoarele vieții” (Pilde 4,23). Inima este altarul pe care se pogoară harul, dacă o lași să se umple de gânduri deșarte, de judecată, de mândrie sau de poftă, nu va mai fi loc pentru Dumnezeu. Curățește-o cu lacrimi, cu rugăciune și cu tăcere.
2. Tăcerea maica rugăciunii
Cuvântul mult aduce risipire, iar risipirea stinge focul lăuntric. În tăcere, sufletul se adâncește în sine și Îl află pe Dumnezeu, nu te grăbi să vorbești, ci grăbește-te să taci, așa vei auzi glasul Celui ce bate la ușa inimii.
3. Ascultarea scara smereniei
Fără ascultare, nici îngerii nu rămân în cer, ascultarea ta să fie nu doar cu trupul, ci și cu inima. Nu întreba „de ce?”, ci spune: „Fie, Doamne, voia Ta!” așa te vei face fiu al luminii.
4. Rugăciunea neîncetată suflarea sufletului
Nu lăsa mintea să rătăcească, ține-o legată de Numele Domnului ca de o ancoră. Rugăciunea lui Iisus – „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” să-ți fie tovarășă zi și noapte. Când ea se va sălășlui în inimă, atunci vei cunoaște pacea.
5. Postul și privegherea armele nevăzute
Trupul, dacă nu e smerit, se ridică împotriva duhului. Postul nu e doar despre mâncare, ci despre înfrânare în toate. Privegherea nu e doar despre nesomn, ci despre trezvia minții, prin ele, sufletul se curăță și se întărește.
6. Smerenia temelia tuturor virtuților
Ferește-te de gândul că ești ceva, când te vezi mai prejos decât toți, atunci ești aproape de Dumnezeu. Smerenia nu se laudă, nu se tulbură, nu judecă, ea tace și rabdă, și în tăcerea ei, Dumnezeu Se odihnește.
Frate, nu căuta să fii plăcut oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci oamenii laudă azi și osândesc mâine, dar Domnul vede inima și răsplătește în taină. Ține-te de crucea Lui, și nu te teme căci cel ce se smerește va fi înălțat, iar cel ce rabdă până la sfârșit, acela se va mântui.
Pustia Inimii 