Fratele meu, păzește-ți inima, căci pofta este rădăcina multor răutăți. Precum scânteia aprinde pădurea, așa și pofta mică, dacă nu este stinsă, aprinde focul desfrâului și arde sufletul.
Păzește-ți inima de poftă
Pofta este începutul căderii, iar desfrâul este sfârșitul rușinii. Cel ce se lasă în voia simțurilor, se face rob trupului și uită de Dumnezeu. Nu pofti ce nu-ți aparține, căci pofta naște tulburare, iar tulburarea aduce cădere.
Ferește-ți ochii
Ochiul este fereastra sufletului, dacă îl lași să se umple de necurăție, întuneric va fi înlăuntrul tău. Nu te uita cu ochi pofticioși, căci din privirea necurată se naște gândul, iar din gând păcatul. A zis Avva Antonie: „Mai bine să fii orb decât să vezi și să cazi.”
Fugi de cuvintele de rușine
Cuvântul rușinos strică buna mireasmă a sufletului, gura care rostește necuviință se face izvor de moarte. A zis Avva Pimen: „Cuvântul murdar e ca o muscă în untdelemn, strică toată curăția.”
Ce să facem?
Să ne umplem mintea cu psalmi și rugăciune, să fugim de prilejurile păcatului precum fuge cerbul de vânător, să căutăm chipul lui Hristos în fiecare om, nu trupul lui, să ne rugăm cu lacrimi: „Doamne, curățește inima mea, ca să nu mă rușinez înaintea Ta.”
„Doamne, Cela ce ai luminat ochii orbului și ai curățit inima desfrânatei, luminează și ochii mei, ca să nu văd spre păcat, și curățește inima mea, ca să nu poftească cele deșarte. Fă-mi ochii ca ai serafimilor acoperiți de slava Ta, și fă-mi inima ca a pruncului curată și fără vicleșug. Pune pază gurii mele, să nu rostească cuvinte de rușine, și păzește gândul meu, să nu se abată de la calea vieții, că Tu ești curăția cea adevărată și întru Tine se odihnește sufletul care fuge de păcat. Ajută-mă, Doamne, să Te văd în fiecare om, și să nu mă uit cu ochi pofticios, ci cu ochi milostiv. Amin.
Pustia Inimii 