Frate, în tăcere, unde omul se leapădă de sine și de lume, aflăm adevărata libertatea care nu este o stare exterioară, ci o lucrare lăuntrică, o roadă a unirii cu Hristos și această unire se lucrează prin rugăciunea inimii.
Rugăciunea inimii poarta libertății
Când omul rostește cu smerenie și durere: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, nu doar că se roagă, ci se predă, își leapădă voia, gândurile, fricile, și se încredințează în mâinile Celui Viu. În această predare, în această micșorare de sine, se naște libertatea căci nu mai ești rob al părerii de sine, al patimilor, al lumii, ci ești al lui Hristos.
Unirea cu Hristos izvorul libertății
Libertatea nu este absența legii, ci prezența iubirii, iar iubirea desăvârșită este Hristos. Când El Se sălășluiește în inimă prin rugăciune, omul nu mai este constrâns de nimic din afară, căci voia lui se unește cu voia lui Dumnezeu, atunci, chiar și în lanțuri, omul este liber, chiar și în pustie, este plin, chiar și în tăcere este în dialog cu Veșnicia.
Taina libertății în rugăciune
Rugăciunea inimii nu este doar o metodă, ci o viață, rugăciunea curăță, luminează, și unește și în această unire, omul descoperă că libertatea nu înseamnă „a face ce vrei”, ci „a vrea ceea ce este veșnic”, iar ceea ce este veșnic este Hristos. Așadar, cel ce se roagă cu inima, trăiește în Hristos și cel ce trăiește în Hristos, este cu adevărat liber.
Rămâneți în rugăciune, și veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi.
Pustia Inimii 