A venit vremea în care omul nu mai întreabă ce este adevărul, ci ce îi convine, nu mai caută lumina, ci umbrele care îi ascund patimile și astfel, adevărul s-a făcut povară pentru cei ce nu vor să-l poarte.
Părinții pustiei ziceau: „Adevărul nu se schimbă după inimă, ci inima trebuie să se schimbe după adevăr.” Căci adevărul este Hristos, și cine fuge de adevăr, fuge de El.
În vremea noastră, se spune că fiecare are „adevărul lui”, dar adevărul nu are mai multe fețe, ci una singură și aceea este crucea. Adevărul nu flatează, ci trezește, nu mângâie păcatul, ci îl arde, nu se pleacă în fața mulțimii, ci stă drept în fața lui Dumnezeu.
Un bătrân spunea: „Mai bine să fii singur cu adevărul decât în mulțime cu minciuna.” Căci mulțimea trece, dar adevărul rămâne și în ceasul judecății, nu vom fi întrebați ce am crezut, ci dacă am trăit în adevăr.
Frate, nu te teme să fii de partea adevărului, chiar dacă doare căci durerea lui este vindecătoare, iar minciuna, oricât de dulce, este otravă. Adevărul nu se negociază, nu se adaptează, nu se vinde el se trăiește.
Doamne, Adevărul cel veșnic, nu mă lăsa să rătăcesc în gândurile mele, Fă-mi inima să iubească lumina Ta și să urască minciuna, chiar dacă mă costă. Dă-mi curaj să mărturisesc adevărul și smerenie să-l primesc când mă mustră, Fă-mă să trăiesc în Tine, ca să nu fiu aflat înșelat în ceasul cercetării. Amin.
Pustia Inimii 