Să nu te rușinezi dacă nu știi litere, căci Dumnezeu nu caută la mintea omului, ci la inima lui. Mulți părinți din pustie nu știau carte, dar știau să plângă, să tacă și să se roage. Rugăciunea prostului este ca o lacrimă ce nu are cuvinte meșteșugite, dar are greutate înaintea lui Dumnezeu.
Un bătrân zicea: „Mai bine să spui un ‘Doamne miluiește’ din adâncul inimii, decât o sută de psalmi cu mintea rătăcită.” Căci prostul nu se încurcă în gânduri, ci se aruncă în mila Domnului ca un copil în brațele mamei.
Rugăciunea analfabetului foc fără cuvinte
Cei ce nu știu carte au o rugăciune simplă, dar arzătoare, ei nu rostesc, ci trăiesc rugăciunea. Unii ziceau toată ziua: „Doamne, cum știi, miluiește-mă.” Alții doar suspinau și se uitau la icoană, și acel suspin era mai puternic decât o predică, rugăciunea lor nu era din gură, ci din inimă.
Ce înseamnă rânduială pentru cel simplu
Rânduiala rugăciunii nu înseamnă multe cuvinte, ci statornicie, să te rogi dimineața, seara, și ori de câte ori îți aduci aminte de Dumnezeu. Să ai un colț de chilie sau de suflet unde să te întâlnești cu El, să nu te rușinezi că nu știi psaltirea, ci să te rușinezi dacă nu ai lacrimi.
Adu-ți aminte frate, că vameșul s-a mântuit cu un singur cuvânt: „Milostiv fii mie, păcătosului.” Iar fariseul, cu toată știința lui, s-a întors gol, nu cartea mântuiește, ci inima zdrobită, nu cuvintele frumoase, ci sufletul smerit.
Pustia Inimii 