În pustie, părinții vorbeau puțin, dar cuvântul lor avea greutate. Ei știau că vorba poate fi sabie sau balsam, zidire sau distrugere de aceea, înainte de a rosti ceva, se întrebau: „Ajută acest cuvânt sufletul meu sau al fratelui meu?”
Ce înseamnă „cuvânt care zidește”?
Un cuvânt rostit cu discernământ, iubire și adevăr. O vorbă care aduce pace, lumină, încurajare. O intervenție care nu judecă, ci ridică. „Cuvântul tău să fie mai rar decât aurul, dar mai curat decât cristalul.” Avva Isaia
De ce e important să fim atenți la vorbire?
Vorba poate răni mai adânc decât fapta. Cuvintele rămân în sufletul celuilalt ca o sămânță bună sau ca o otravă. Prin cuvânt, ne arătăm inima, ce gândim, ce simțim, ce iubim.
Cum putem rosti cuvinte care zidesc?
Gândește înainte să vorbești, întreabă-te: „E nevoie de acest cuvânt?” Vorbește cu blândețe, tonul e uneori mai important decât conținutul. Nu vorbi din impuls, tăcerea e uneori mai ziditoare decât replica. Roagă-te înainte de conversații grele, cuvântul rugat e mai curat.
Poveste din Pateric
Un frate a întrebat pe avva: „Cum să vorbesc cu folos?” Avva i-a răspuns: „Vorbește doar când cuvântul tău poate fi o scară spre Dumnezeu. Altfel, taci.” Cuvântul care zidește nu e doar frumos, ci adevărat, smerit și plin de har. Într-o lume plină de vorbe, să alegem să fim făurari de pace prin ceea ce rostim.
Pustia Inimii 