Frate, în vremurile de demult, părinții pustiei se luptau cu dorința de pâine și apă. Astăzi, omul nu mai flămânzește de hrană, ci de gust, de plăcere, de desfătare. Nu mai mâncăm ca să trăim, ci trăim ca să mâncăm. Hamburgerul a luat locul pâinii, pizza a înlocuit masa de familie, iar KFC a devenit altarul poftei.
Lăcomia pântecelui idolul ascuns al vremii noastre
A zis Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pântecele a fost dumnezeul celor ce au pierit.” Astăzi, acest dumnezeu are ambalaj colorat, reclamă și livrare rapidă. Nu mai mâncăm cu măsură, ci cu impuls, nu mai alegem cu discernământ, ci cu poftă. Lăcomia pântecelui nu mai este o slăbiciune, ci o industrie.
Poftele războiul nevăzut al trupului cu sufletul
Poftele nu sunt doar dorințe, ci chemări spre uitare. Când mănânci fără măsură, uiți de rugăciune, când mănânci fără discernământ, uiți de post, când mănânci fără recunoștință, uiți de Dumnezeu. Poftele nu satură, ci înrobesc, ele nu hrănesc, ci îngreunează.
Lupta nu cu mâncarea, ci cu patima
Nu hamburgerul este păcatul, ci dorința care nu se mai oprește. Nu pizza este osândită, ci sufletul care nu mai știe ce înseamnă „destul.” Lupta nu este cu alimentele, ci cu inima care le caută ca mângâiere. A înfrâna pântecele înseamnă a elibera sufletul.
Postul medicina duhovnicească
Postul nu este dietă, ci vindecare. El nu interzice, ci învață. Ne învață să mâncăm cu mulțumire, să alegem cu înțelepciune, să ne oprim cu smerenie. Postul nu ne face slabi, ci liberi, ne arată că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Frate, când vezi vitrina luminată și mirosul care te cheamă, adu-ți aminte de Hristos flămând în pustie. Când simți pofta care te împinge, rostește: „Doamne, ajută-mă să nu mă robesc.” Căci lăcomia pântecelui nu se biruie cu voință, ci cu har și dacă vei birui, vei simți că sufletul tău e mai ușor decât trupul, și mai flămând de Dumnezeu decât de mâncare.
Pustia Inimii 