Frate al Bisericii, să știi că iubirea este însuși chipul lui Dumnezeu în om, iar egoismul este întunecarea acestui chip așa cum lumina nu poate locui cu întunericul, tot așa iubirea nu poate locui cu egoismul. Iubirea este dăruire, egoismul este închidere, iubirea este comuniune, egoismul este despărțire.
Iubirea lucrarea firii îndumnezeite
A zis Sfântul Ioan Damaschin: „Dumnezeu este iubire prin fire, nu prin alegere.” Și omul, fiind creat după chipul Lui, este chemat să iubească nu din obligație, ci din ființă. Iubirea nu este o poruncă exterioară, ci o mișcare lăuntrică a sufletului care se unește cu Dumnezeu și cu aproapele.
Egoismul boala firii căzute
Egoismul este pervertirea iubirii, el nu este iubire de sine, ci iubire fără celălalt. Egoismul zice: „Eu sunt centrul”, pe când iubirea zice: „Tu ești darul.” Egoismul rupe legătura cu Dumnezeu și cu fratele, și face din om o insulă, un zid, o închisoare.
Iubirea antidotul despărțirii
Sfântul Ioan Damaschin, în Dogmatica sa, arată că „iubirea este legătura desăvârșirii” și că în Hristos, toate se unesc. Iubirea nu cunoaște separare, ci unire, ea nu se teme de pierdere, căci știe că dăruind, se îmbogățește. Iubirea nu se închide în sine, ci se deschide spre celălalt, ca o icoană a Treimii.
Egoismul începutul tuturor rătăcirilor
Egoismul este rădăcina mândriei, a zavistiei, a desfrânării, a lăcomiei, căci toate păcatele mari încep cu „eu”: eu vreau, eu merit, eu nu iert, dar iubirea le taie din rădăcină, căci ea nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru fratele.
Frate, dacă vrei să fii teolog nu doar cu mintea, ci cu viața, iubește, iubește fără să ceri, fără să măsori, fără să aștepți. Iubește ca Dumnezeu, Care „face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi.” Și atunci, egoismul se va topi ca ceara, iar sufletul tău va deveni locaș al Duhului Sfânt.
Pustia Inimii 