Cercul ceresc frate, nu este doar o întindere de stele și luminători, ci este chipul veșniciei. Precum cercul nu are început și nici sfârșit, tot așa este și Împărăția lui Dumnezeu fără margini, fără timp, fără umbră de schimbare. Când privești bolta nopții, nu te opri la frumusețea ei, ci pătrunde cu mintea în adâncul ei, căci acolo se ascunde rânduiala Celui Nevăzut.
Cercul chip al desăvârșirii
Așa cum cercul este forma cea mai desăvârșită, tot așa și sufletul care se curățește de patimi și se umple de lumină ajunge să se asemene cu cerul. Nu are colțuri, nu are ascuțimi, ci este blând, rotund, smerit și cuprinzător precum cerul cuprinde toate cele de sub el, așa și omul duhovnicesc cuprinde în inima sa pe toți și pe cei buni, și pe cei răi cu dragoste și rugăciune.
Cercul celest focul iubirii dumnezeiești
Să știi frate, că în mijlocul acestui cerc ceresc arde focul iubirii dumnezeiești. Nu este foc care mistuie, ci foc care luminează și încălzește. Cei ce se apropie de el cu inimă curată se fac și ei lumină, iar cei ce vin cu întuneric în suflet se ard și fug. De aceea, să ne curățim inima, ca să putem intra în cercul celest fără teamă, ci cu bucurie.
Adu-ți aminte frate, că nu cu ochii trupului vom vedea această circumferință cerească, ci cu ochii inimii și nu cu pașii picioarelor vom păși în ea, ci cu pașii pocăinței și ai rugăciunii căci cerul nu este departe, ci înlăuntrul nostru, acolo unde Domnul voiește să-Și așeze sălașul.
Pustia Inimii 