Frate, să știi că atunci când omul se roagă cu inimă curată, nu se roagă singur căci rugăciunea adevărată nu este doar cuvânt, ci suflare care pătrunde în adâncul firii și o trezește. A zis un bătrân: „Când omul se roagă, și stelele se pleacă, și munții ascultă, și îngerii se închină.”
Rugăciunea respirația universului
Când te rogi, nu doar sufletul tău se mișcă, ci și toată zidirea căci omul este preot al creației, și când își ridică mâinile spre cer, întreaga făptură se înalță cu el așa cum Adam a fost pus să păzească grădina, tot așa și tu, frate, ești chemat să păzești lumea prin rugăciune.
Taina unirii cu toate
A zis Avva Isaac: „Cel ce se roagă cu lacrimă, se face una cu toate.” În rugăciune, nu mai ești despărțit de nimeni, nici de fratele tău, nici de păsările cerului, nici de stelele de deasupra, toate se roagă cu tine, căci toate așteaptă mântuirea.
Rugăciunea care aprinde stelele
Când te rogi în miez de noapte, și inima ta arde, să știi că și stelele strălucesc mai tare, nu pentru că le vezi, ci pentru că le simți. Ele nu sunt doar luminători, ci martori ai rugăciunii tale. A zis un bătrân: „Când omul se roagă în taină, și cerul tace, dar ascultă.”
Rugăciunea legătura cu nevăzutul
Nu te teme dacă nu simți nimic, rugăciunea nu e simțire, ci credință. Chiar dacă ești singur în chilie, dacă rostești: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, atunci și îngerii se roagă cu tine, și universul se închină.
Deci, frate, roagă-te. Roagă-te cu inima, cu tăcerea, cu lacrima și vei vedea că nu ești singur, ci în mijlocul unei liturghii cosmice, unde tu ești preot, iar stelele sunt candele, și întreaga făptură cântă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!”
Pustia Inimii 