Frate, să știi că Hristos nu S-a jertfit doar o dată pe Cruce, ci Se jertfește neîncetat în taina iubirii Sale pentru lume. Crucea nu este doar lemn, ci viață dăruită și tot cel ce vrea să-I urmeze trebuie să-și ia crucea în fiecare zi nu cu durere, ci cu dragoste.
Jertfa zilnică este calea prin care chipul lui Dumnezeu din noi se curățește și se luminează, până ce ajunge la asemănare. Nu este nevoie de fapte mari, ci de dăruire mică, dar constantă: Să rabzi o nedreptate fără să răspunzi. Să te rogi pentru cel ce te-a rănit. Să te oprești din vorbă ca să-l asculți pe cel obosit. Să faci binele fără să-l strigi. Să te jertfești pentru aproapele, chiar și când nu e recunoștință.
Părinții pustiei spuneau: „Nu este iubire fără jertfă, și nu este jertfă fără Hristos.” căci El S-a dat pe Sine nu pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși și dacă noi ne jertfim pentru aproapele, chiar și în cele mici, ne unim cu taina Crucii. Ne asemănăm cu El nu prin cuvinte, ci prin fapte.
Această jertfă nu ne micșorează, ci ne înalță, nu ne pierde, ci ne regăsește căci în fiecare gest de iubire jertfelnică, sufletul se face mai transparent pentru har și atunci chipul lui Dumnezeu, ascuns sub patimi, începe să strălucească.
„Cel ce iubește cu jertfă, se face asemenea Celui ce S-a jertfit din iubire.”
Pustia Inimii 