Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei
Acest sfânt, chip al milosteniei și al blândeții, a fost păstor al Alexandriei în veacul al VII-lea. Cipriot de neam, a fost numit „cel Milostiv” pentru că nu a lăsat niciun sărac fără ajutor. Spunea adesea: „Dacă nu pot să fiu asemenea lui Hristos în putere, să fiu măcar în milă.” A împărțit averea Bisericii celor lipsiți, iar inima sa era altar de jertfă pentru aproapele. A murit în pace, dar sufletul său trăiește în faptele celor care dau fără să ceară.
Sfântul Cuvios Nil Pustnicul
Pustnic al Sinaiului, Nil a fost scriitor duhovnicesc și rugător neîncetat, a părăsit lumea și slava ei, alegând pustia ca mireasă. A scris cuvinte de aur despre rugăciune, despre liniștire și despre lupta cu gândurile. Spunea: „Rugăciunea este oglinda sufletului. Dacă e tulbure, sufletul nu vede pe Dumnezeu.” A fost pildă pentru noi, cei ce ne nevoim în tăcere și în dorul de Dumnezeu.
Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu
Acești mărturisitori ai neamului și ai credinței au fost martirizați în secolul al XVIII-lea, în vremea stăpânirii habsburgice. Atanasie Todoran, bătrân de 104 ani, a fost tras pe roată pentru că a îndemnat poporul să nu-și lepede credința ortodoxă. Cu el au pătimit și ceilalți frați întru Hristos, care au ales moartea în locul trădării. Ei sunt stele pe cerul Transilvaniei și mărturie că neamul nostru a fost păzit prin sânge și rugăciune.
Alți sfinți pomeniți astăzi
Sfântul Martin de Tours, episcop și făcător de minuni
Sfântul Prooroc Ahia
Sfântul Leon, patriarhul Constantinopolului
Cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir din Athos
Sfântul Mucenic Arsachie
Sfinții Mucenici Antonie, Zevina, Ghermanos, Nichifor și Marato fecioara
Aceștia, deși din locuri și vremuri diferite, au fost uniți în aceeași dragoste pentru Hristos și în aceeași jertfă.
Cuvânt de întărire
Să ne învățăm din viețile lor că sfințenia nu este lucrare de o zi, ci trudă de o viață, pustia ne învață tăcerea, dar sfinții ne învață strigătul inimii către Dumnezeu. Să nu ne temem de prigoană, de lipsă sau de moarte, ci să ne temem de uitarea lui Hristos.