Fiule, în vremurile noastre, unii credincioși spun că nu mai trebuie să luăm „poziția ghiocelului”, că ne umilim prea mult, că ne lăsăm călcați în picioare mai ales în fața nedreptăților, a clasei politice, a lumii care pare să-și bată joc de cei blânzi, dar să știi poziția ghiocelului nu este slăbiciune, ci tărie. Nu este resemnare, ci înțelepciune, nu este fugă, ci statornicie în Hristos.
Ghiocelul floarea care înfruntă iarna
Ghiocelul nu se pleacă de frică, ci din răbdare, el nu se înalță ca să fie văzut, ci înflorește în tăcere așa este și smerenia nu se afirmă, ci se oferă, nu se revoltă, ci se roagă, nu se înalță, ci se adâncește. A zis Părintele Arsenie Papacioc: „Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine”.
Smerenia nu este înjosire, ci lumină
Smerenia nu înseamnă să accepți abuzul, ci să nu răspunzi cu ură. Nu înseamnă să taci la nedreptate, ci să vorbești cu blândețe, nu înseamnă să te lași călcat, ci să nu calci pe nimeni. A zis Avva Pimen: „Omul are nevoie de smerenie și de teamă de Dumnezeu cum are nevoie de aerul care-i iese pe nări”.
Revolta fără Hristos zgomot fără rod
Mulți cred că trebuie să ne ridicăm, să ne impunem, să ne apărăm, dar dacă o facem fără Hristos, fără rugăciune, fără discernământ, devenim doar o altă parte a zgomotului lumii. Smerenia nu este pasivitate, ci lucrare tainică, ea nu schimbă lumea prin forță, ci prin har.
Frate, nu disprețui poziția ghiocelului, ea este poziția lui Hristos, Care S-a plecat să spele picioarele ucenicilor, ea este poziția sfinților, care au biruit nu prin strigăt, ci prin răbdare și dacă lumea își bate joc de cei smeriți, să știi că Dumnezeu îi înalță căci „cel ce se smerește va fi înălțat” (Luca 14,11).
Pustia Inimii 