Frate , trăim vremuri în care omul nu mai vrea să se vindece, ci doar să se simtă bine, mu mai caută mântuirea, ci confortul. Nu mai vrea să se lepede de sine, ci să-și dezvolte sinele și astfel, chiar și credinciosul aleargă la terapii, la psihologi, la metode care promit echilibru, dar nu cere harul, nu caută Crucea, nu se așază în ascultarea lui Hristos.
Dezvoltarea eului este o înșelare subtilă
Psihoterapia poate fi unealtă bună, dar devine periculoasă când înlocuiește viața duhovnicească. Când omul nu mai vrea să se pocăiască, ci doar să se accepte, când nu mai vrea să se smerească, ci să se afirme, când nu mai vrea să se vindece prin har, ci prin tehnici. A zis un părinte: „Cine nu vrea să se lupte cu sine, va fi biruit de sine.”
Smerenia calea uitată
Smerenia nu este slăbiciune, ci putere ea nu distruge eul, ci îl curăță, smerenia nu ne face să ne urâm, ci să ne vedem în adevăr, dar omul modern o disprețuiește, căci nu aduce aplauze, nu produce rezultate rapide, nu se vinde în ambalaj strălucitor.
Psihologia fără Hristos echilibru fără mântuire
Sunt metode care calmează, dar nu sfințesc, care organizează gândurile, dar nu curăță inima, care învață controlul, dar nu aduc pocăință și omul, în loc să se roage, meditează; în loc să postească, respiră conștient; în loc să se spovedească, se analizează, dar sufletul nu se vindecă prin introspecție, ci prin har.
Lupta cu sinele singura cale spre lumină
A zis Sfântul Grigorie Palama: „Cine nu se luptă cu sine, nu se poate uni cu Dumnezeu.” Viața în Hristos nu este dezvoltarea eului, ci răstignirea lui, nu este afirmarea sinelui, ci lepădarea de sine, nu este iubirea de sine egoistă, ci iubirea care se jertfește.
Fiule, nu fugi de lupta cu tine și nu căuta scurtături care ocolesc Crucea, nu te mulțumi cu echilibru, când ești chemat la sfințenie, așează-te în viața Bisericii, în rugăciune, în post, în ascultare și vei vedea că adevărata vindecare nu vine din tine, ci din Hristos.
Pustia Inimii 