Frate, mulți cred că viața duhovnicească se trăiește doar în biserică, în chilie, în rugăciune și post, dar adevăr îți spun, ea se trăiește în fiecare pas, în fiecare gest, în fiecare alegere de zi cu zi. Nu doar când te rogi, ci și când mergi pe stradă, când mănânci, când vorbești, când conduci.
Cum mănânci, cu mulțumire sau cu cârtire? Cu cumpătare sau cu lăcomie? Cu gândul la cei ce nu au sau cu nepăsare? Masa poate fi altar sau prilej de păcat.
Cum traversezi strada legal sau pe fugă, cu grijă sau cu nepăsare? Căci și aici se vede dacă ai respect față de viața ta și a celorlalți. Să nu spui că e lucru mic căci din lucruri mici se țese caracterul.
Cum conduci autovehiculul cu răbdare sau cu mânie? Cu atenție sau cu grabă? Cu respect față de ceilalți sau cu dispreț? Drumul nu e doar asfalt, ci și cale spre mântuire sau spre cădere.
Cum comunici cu blândețe sau cu asprime? Cu adevăr sau cu exagerare? Cu ascultare sau cu dorința de a domina? Cuvântul tău poate fi balsam sau sabie și fiecare vorbă va fi cântărită.
Viața duhovnicească nu e ruptă de viața trupească, ci o sfințește, nu e o fugă de lume, ci o trăire a lui Dumnezeu în lume. Dacă nu poți fi blând în trafic, cum vei fi blând în rugăciune? Dacă nu poți fi atent la trecerea de pietoni, cum vei fi atent la mișcările inimii?
Sfinții nu au fost sfinți doar în biserică, ci și în piață, în drum, în casă. Ei nu au despărțit viața în „duhovnicească” și „obișnuită”, ci au făcut din tot o jertfă. Așa trebuie să fim și noi: să trăim simplu, curat, cu grijă, cu respect, cu rugăciune în inimă. Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne!
Pustia Inimii 