Frate al meu, să știi că lupta duhovnicească nu s-a stins, ci s-a schimbat la față, dacă altădată omul se lupta cu foamea, cu frigul și cu prigoana, astăzi se luptă cu îndestularea, cu zgomotul și cu risipirea minții.
Social media, jocurile, televizorul, pasiunile, toate acestea nu sunt rele în sine, dar devin piedici când iau locul lui Dumnezeu în inima ta, căci vrăjmașul nu mai vine să te lovească, ci să te adoarmă. Nu-ți mai spune „nu te ruga”, ci îți spune „mai stai puțin pe telefon, mai uită-te la ceva, mai joacă-te puțin” și astfel, ceasurile trec, iar sufletul rămâne flămând.
Lupta cea dreaptă este să nu te lași furat de cele care par nevinovate, să nu te închini la ecran, ci să-ți păzești ochii, mintea și inima, să nu te lași învins de plăceri mărunte, ci să cauți bucuria care nu se stinge bucuria prezenței lui Dumnezeu.
Părinții pustiei spuneau: „Fă-ți chilia ta Rai.” Astăzi, chilia ta poate fi telefonul, camera, biroul oriunde ești, fă din acel loc un altar. Nu lăsa ca timpul tău să fie jertfit idolilor moderni, fă-ți rânduială, puțin timp pentru informare, puțin pentru odihnă, dar mult pentru rugăciune, pentru tăcere, pentru citirea Scripturii.
Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Dacă simți că o pasiune te stăpânește, nu o hrăni, dacă simți că un obicei te trage în jos, nu-l îndreptăți, ci strigă către Domnul: „Doamne, scapă-mă de robia aceasta!” Și El, Care nu întârzie, îți va da putere.
Nu te teme de lupta aceasta, nu ești singur. Mulți o duc, dar puțini o mărturisesc, fii între cei ce nu se rușinează să spună: „Mă lupt, dar nu cedez, cad, dar mă ridic, sunt ispitit, dar nu mă dau vrăjmașului.”
Pustia Inimii 