Viața în nevoință și rugăciunea inimii în oraș

A zis un bătrân „Nu locul mântuiește pe om, ci inima lui.” Și iarăși „Cel ce Îl poartă pe Hristos în inimă, face pustie din oraș și biserică din chilia sufletului său.”

Nevoința în cetate

Frate, mulți zic „Cum să mă nevoiesc în oraș, unde e zgomot, grabă și ispite la tot pasul?” Dar să știi că și în cetate se poate trăi ca în pustie, dacă omul își păzește mintea și își închide ușa inimii.

Nevoința în oraș nu e ca în munți, dar e cu atât mai prețioasă, căci se face în mijlocul tulburării. Aici, răbdarea e mai aspră, tăcerea mai adâncă, iar dragostea mai încercată. Aici, postul nu e doar de bucate, ci și de vorbe deșarte, de priviri risipite, de gânduri necurate.

A zis un frate „Am vrut să fug în pustie, dar bătrânul mi-a zis ‘Fă-ți pustia în inima ta și nu vei mai avea nevoie de munți.’”

Rugăciunea inimii între betoane

Rugăciunea lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, nu are nevoie de liniște exterioară, ci de liniște lăuntrică, poți să o rostești în metrou, în birou, în aglomerație, în timp ce mergi sau lucrezi. Ea e ca o candelă aprinsă în întunericul lumii.

A zis un bătrân „Rostește rugăciunea cu gura până o va rosti inima fără să vrei.” Și iarăși „Când mintea se coboară în inimă și acolo se roagă, atunci omul devine altar viu în mijlocul lumii.”

Frate, nu te rușina să te rogi în taină, nu te teme că nu vei reuși căci Dumnezeu nu caută desăvârșirea, ci dorința și dacă vei cădea, ridică-te și spune iar „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Aceasta este sabia ta în oraș.

Cetatea ca loc de mântuire

Să nu disprețuim orașul, aici sunt suflete multe, aici e nevoie de lumină, aici se poate aprinde focul rugăciunii care să ardă păcatul și să încălzească pe cei reci. Dacă un singur om se roagă cu inimă curată într-un bloc, tot blocul se sfințește, dacă o mamă își face cruce și rostește rugăciunea în timp ce gătește, toată casa se umple de har.

Frate, nu fugi de lume, ci sfințește-o cu prezența ta, fă din inima ta o chilie, din cuvântul tău o binecuvântare, din privirea ta o rugăciune și atunci vei fi monah în lume și înger în trup.