Biserica este Trupul lui Hristos, iar fiecare membru este chemat să slujească cu iubire, smerenie și ascultare. Din păcate, uneori, cei care ajută Biserica fie prin muncă, donații, organizare sau implicare ajung să se comporte ca și cum Biserica le aparține, uitând că sunt slujitori, devin stăpâni. Uitând de smerenie, încep să comande, să judece, să impună, să se poarte contrar învățăturii lui Hristos.
Pericolul transformării slujirii în autoritate
Ajutorul oferit Bisericii este binecuvântat, dar devine periculos când ste însoțit de mândrie și dorință de control. Ajutorul se transformă într-un mijloc de afirmare personală și este folosit pentru a impune voința proprie, nu voia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur avertiza „Mai bine să fii ultimul în Biserică cu smerenie, decât primul cu mândrie.”
Atitudini contrare Evangheliei
Comandă în loc de slujire, persoana nu mai întreabă, ci ordonă, nu mai ascultă de preot, ci îl corectează și nu mai colaborează, ci controlează.
Judecată și dispreț
Îi consideră pe ceilalți inferiori, critică pe cei care nu „ajută” ca ea, uită că „cel ce se înalță va fi smerit” Luca 14, 11.
Pierderea duhului blând
Vorbe aspre, ton ridicat, lipsă de răbdare, se impune în loc să inspire, se crede indispensabilă, uitând că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni, dar primește cu drag pe cel smerit.
Modele biblice de slujire smerită
Maica Domnului a primit cea mai mare chemare, dar a rămas în tăcere și ascultare, „Iată roaba Domnului” cuvintele ei sunt icoana smereniei. Sfântul Ioan Botezătorul „Eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.” a pregătit calea Domnului, dar s-a retras când Hristos a venit.
Recunoașterea pericolului
Să ne întrebăm slujim sau dominăm? Să ne cercetăm inima dacă e plină de iubire sau de ambiție? Să ne amintim că Biserica este a lui Hristos, nu a noastră. Să ne rugăm: „Doamne, învață-mă să fiu mic în ochii mei.” Ascultare de păstorul duhovnicesc, preotul este rânduit de Dumnezeu să păstorească iar ajutorul nostru trebuie să fie în duh de colaborare, nu de conducere.
Slujirea în Biserică este o chemare sfântă, dar ea trebuie trăită cu smerenie, nu cu stăpânire. Cine ajută Biserica trebuie să o facă asemenea lui Hristos, „Care n-a venit să I se slujească, ci să slujească.” Matei 20, 28. Să ne rugăm ca ajutorul nostru să fie curat, smerit, ascultător și plin de iubire, numai așa vom fi cu adevărat slujitori ai lui Dumnezeu, nu stăpâni peste cele sfinte.
Pustia Inimii 