Tot mai mulți creștini ortodocși ajung astăzi în cabinetele de psihologie și psihoterapie, căutând alinare pentru depresie, anxietate, gol interior, deși nu este greșit să ceri ajutor profesional, problema profundă nu este doar psihologică, ci duhovnicească. În multe cazuri, depresia nu este decât ecoul unei vieți trăite formal, fără Hristos, fără pocăință, fără rugăciune vie, adevărata vindecare nu vine din tehnici, ci din întoarcerea la viața în Dumnezeu.
Ce spune Mântuitorul Hristos
„Eu am venit ca oile Mele să aibă viață și să o aibă din belșug.” Ioan 10, 10. Viața din belșug nu este abundență materială sau echilibru emoțional, ci viață în har, în pacea care vine din unirea cu Dumnezeu. Un creștin așezat duhovnicește, care trăiește în rugăciune, în smerenie, în pocăință, nu poate fi copleșit de depresie, pentru că sufletul său este hrănit de har.
Ce spun Sfinții Apostoli
Sfântul Pavel „Bucurați-vă pururea în Domnul.” Filipeni 4, 4. Această bucurie nu este superficială, ci izvorăște din prezența lui Hristos în inimă. Când această prezență lipsește, sufletul se usucă, iar mintea se tulbură.
Ce spun Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Scărarul „Cine se roagă cu inimă curată nu poate fi cuprins de deznădejde.”Sfântul Siluan Athonitul „Când omul se smerește, harul vine, când harul vine, sufletul se liniștește.” Sfântul Paisie Aghioritul „Depresia este adesea semnul că omul s-a îndepărtat de Dumnezeu și nu mai are sens în viață.”
Cauzele duhovnicești ale depresiei la creștini
Rugăciune formală fără inimă, fără lacrimi, fără dor, spovedanie rară sau superficială păcatul rămâne nevindecat. Lipsa participării la Sfintele Taine sufletul nu se hrănește, mândrie și iubire de sine sufletul se închide în sine și se izolează, neiertare și judecată inima se întunecă și se rănește.
Psihoterapia un sprijin, dar nu o soluție deplină
Psihoterapia poate ajuta la înțelegerea emoțiilor, la gestionarea traumelor, la echilibrarea minții, dar fără vindecarea sufletului, ea rămâne o lucrare exterioară. Mulți psihoterapeuți nu cunosc învățătura ortodoxă, iar trăirea ei nu se poate învăța din manuale, de aceea, creștinul trebuie să caute întâi viața duhovnicească, apoi sprijinul profesional, dacă este nevoie.
Chemarea la întoarcere
Un creștin care trăiește în Hristos se roagă cu inimă zdrobită, se spovedește sincer și des, se împărtășește cu frică și dor, se smerește și iartă, se bucură în suferință, știind că este crucea lui. „Un creștin așezat corect nu va fi niciodată depresiv.” nu pentru că nu va suferi, ci pentru că va suferi cu Hristos, iar suferința cu Hristos nu duce la deznădejde, ci la mântuire.
Depresia este adesea strigătul sufletului care nu mai simte prezența lui Dumnezeu. Psihoterapia poate fi o unealtă, dar vindecarea adevărată vine din pocăință, din rugăciune, din viața în Hristos. Să nu ne mulțumim cu o viață formală, ci să ne întoarcem cu toată inima, să nu căutăm doar echilibru, ci sfințenie „Doamne, dă-mi să Te caut nu ca să fiu bine, ci ca să fiu cu Tine.”
Pustia Inimii 