Postul simplu în vremuri rafinate, lupta nevăzută cu ispitele simțurilor

Trăim într-o epocă a abundenței, avem acces la alimente din toate colțurile lumii, la gusturi sofisticate, la rețete vegane și de post care rivalizează cu meniurile restaurantelor de stele Michelin. Mâncarea de post nu mai este o nevoință, ci o artă culinară. În acest context, a trăi autentic, a posti simplu, a te ruga cu inimă curată și a duce o viață creștin ortodoxă smerită pare nu doar dificil, ci chiar absurd în ochii lumii, dar tocmai în această luptă se ascunde adevărata nevoință duhovnicească.

Ce este postul în învățătura Bisericii

„Postul este mama sănătății, înfrânarea patimilor și începutul pocăinței.” Sfântul Vasile cel Mare. Postul nu este dietă, nu este rafinament gastronomic, ci lepădare de sine, curățire a trupului și a sufletului, deschidere spre harul lui Dumnezeu, el nu se măsoară în ingrediente, ci în inimă.

Ce spun Sfinții Părinți despre mâncare și simțuri

Evagrie Ponticul Filocalia vol. I „Nu poți cădea în păcatul desfrânării dacă nu ai fost mai întâi biruit de lăcomia pântecelui.” Simțurile sunt poarta prin care diavolul pătrunde în suflet. Gustul rafinat, plăcerea estetică, căutarea confortului toate pot deveni ispite subtile care slăbesc voința și închid inima față de Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul „Cine nu se înfrânează de la mâncare, nu se va înfrâna nici de la gânduri.” Postul simplu este o armă împotriva gândurilor necurate, a mândriei, a iubirii de sine.

Provocările postului în epoca rafinamentului

Abundența de opțiuni, mâncarea de post este acum rafinată, gustoasă, estetică, dar adesea lipsită de duh. Confuzia între post și dietă, mulți postesc pentru sănătate, nu pentru pocăință. Slăbirea nevoinței postul devine comod, nu jertfelnic. Ispitele simțurilor gustul, mirosul, imaginea mâncării pot stârni pofte și distrag atenția de la rugăciune.

Cum să trăim postul autentic

Hrana simplă, dar cu rugăciune, „Mai bine o bucată de pâine cu mulțumire, decât un ospăț cu tulburare.” Proverbe 15, 17. Să alegem mâncăruri simple, fără rafinamente, dar să le însoțim cu rugăciune și mulțumire.

Înfrânare nu doar de la carne, ci de la patimi, postul nu este doar alimentar, ci și sufletesc să ne înfrânăm de la judecată, de la mândrie, de la vorbire deșartă. Timp pentru rugăciune și citire duhovnicească, să folosim timpul economisit prin simplitate pentru a ne hrăni sufletul: Psaltirea, Filocalia, Viețile Sfinților. Spovedanie și împărtășire, postul fără Taina Pocăinței și fără Trupul și Sângele lui Hristos este doar o disciplină trupească.

În vremurile noastre, a posti simplu este o formă de curaj duhovnicesc, este refuzul de a transforma nevoința în plăcere, de a înlocui jertfa cu estetică, este alegerea de a trăi cu inimă curată, cu trup smerit, cu suflet flămând de Dumnezeu. Să nu ne lăsăm seduși de rafinamentul lumii, ci să ne întoarcem la simplitatea care sfințește, „Fericit cel ce postește cu trupul, dar se hrănește cu harul.” Sfântul Ioan Scărarul.

Publicat de Pustia Inimii

Amin!

Lasă un comentariu