În viața duhovnicească, nimic nu este întâmplător. Trupul și sufletul sunt într-o legătură tainică, iar ceea ce se întâmplă în unul se răsfrânge în celălalt. De aceea, Părinții pustiei au spus că lupta cu pântecele este începutul biruinței asupra patimilor.
Excesul alimentar o poartă deschisă spre tulburare
Mulți cred că dacă mâncarea este „de post”, nu are impact asupra sufletului, dar excesul, chiar și în cele îngăduite, slăbește trezvia minții și aprinde trupul spre patimi, „Nu tot ce este îngăduit este și de folos.” Sfântul Apostol Pavel. Mâncarea în exces îngreuiază trupul și simțirea, mintea se împrăștie, rugăciunea se stinge, iar sufletul se moleșește în timpul rugăciunii, în loc de pace, vine lupta cu gânduri de desfrânare
Legătura dintre pântece și desfrânare
Părinții au observat că pântecele și desfrânarea sunt surori. Când omul se satură peste măsură, trupul se aprinde, iar mintea se întunecă. Nu e o simplă coincidență, ci o lucrare subtilă a firii căzute, „Când pântecele e plin, mintea nu poate sta în rugăciune.” Avva Isaia. Mâncarea aprinde sângele, iar sângele aprinde patima, trupul sătul devine neliniștit, căutând plăcere iar rugăciunea devine luptă, nu odihnă.
Postul armă împotriva desfrânării
Postul nu este doar abținere de la carne, ci măsură în toate, este o lucrare a minții, a inimii și a trupului. Prin post, trupul se liniștește, iar sufletul se înalță, „Postul este frâu pentru trup și aripă pentru rugăciune.” Sfântul Ioan Gură de Aur. Postul curăță simțurile și aduce trezvie, rugăciunea devine mai adâncă, mai limpede, gândurile se liniștesc, iar dorințele se supun.
Cumpătarea cheia echilibrului
Nu mâncarea este păcat, ci neînfrânarea, cumpătarea este virtutea care păzește sufletul de tulburare, ea nu înseamnă înfometare, ci măsură și discernământ, „Cel ce mănâncă cu măsură, se roagă cu putere.” Cuvânt din Pateric. Mănâncă pentru viață, nu pentru plăcere, roagă-te înainte de masă și după masă, nu te ridica de la masă cu trupul greu și sufletul gol.
Încheiere
Rugăciunea este lucrare a inimii, dar inima nu poate lucra când trupul o trage în jos, de aceea, cumpătarea în mâncare este începutul curăției în gând și în faptă. Cine vrea să biruie patima desfrânării, să înceapă cu pântecele, acolo se aprinde focul, dar tot acolo poate fi stins, „Cine își înfrânează pântecele, își păzește sufletul.” Avva Pimen
Rugăciune pentru curăție și trezvie
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Dă-mi înfrânare în trup și trezvie în minte, ca să nu mă biruie patimile, curățește-mi dorințele și aprinde în mine dorul după Tine. Fă din rugăciune respirația sufletului meu și din post armă împotriva ispitelor. Nu mă lăsa să mă hrănesc cu plăcere, ci cu voia Ta, căci Tu ești pacea inimii mele și lumina în întunericul meu. Amin.
Pustia Inimii 