Identitatea românească nu este doar o apartenență etnică sau geografică, ea este o sinteză profundă între limbă, tradiție, suferință, jertfă și credință. De-a lungul veacurilor, Ortodoxia nu a fost doar religia majoritară a românilor, ci respirația sufletului național, temelia culturii, izvorul moralei și al demnității. A fi român înseamnă, în sensul cel mai adânc, a purta în inimă lumina Ortodoxiei.
Rădăcini istorice și spirituale, Creștinismul daco-roman
Creștinismul a pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic încă din secolul I, prin Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Această moștenire apostolică a fost păstrată în taină, în suferință, în rugăciune, „Poporul român este singurul care mărturisește o creștinătate orientală într-o limbă romanică.” Mircea Vulcănescu.
Biserica stâlpul neamului
În vremuri de ocupație, de război, de foamete, de comunism, Biserica Ortodoxă Română a fost refugiul sufletului românesc, ea a păstrat limba, cultura, demnitatea și nădejdea. „Biserica a fost mama spirituală a neamului românesc.” –Părintele Dumitru Stăniloae.
Ortodoxia fibra identitară a românului, Limba română limbă liturgică
Rugăciunile, colindele, doinele și proverbele românești poartă în ele duh ortodox, chiar și expresiile populare reflectă o teologie simplă, dar profundă „Dumnezeu să te ierte”, „Să-ți dea Dumnezeu sănătate”, „Ferească Dumnezeu”.
Cultura românească hrănită din altar
Eminescu, Creangă, Blaga, Iorga, Noica toți au fost influențați de spiritualitatea ortodoxă. Mănăstirile au fost centre de cultură, de educație, de rezistență, „Ortodoxia este matricea spirituală a românismului.” Nichifor Crainic.
A fi român ortodox o chemare, nu o etichetă
Ortodoxia nu este doar o apartenență religioasă, ci o formă de viață, rugăciunea dimineții și a serii, postul și spovedania, sărbătorile trăite în familie și în Biserică. Milostenia și iertarea, Crucea făcută cu evlavie, nu din reflex. A fi român ortodox înseamnă a trăi cu Dumnezeu în toate, în muncă, în suferință, în bucurie, în moarte.
Pericolul uitării
Astăzi, secularismul, globalizarea și relativismul moral încearcă să rupă această legătură sfântă. Mulți români se declară ortodocși, dar trăiesc fără rugăciune, fără Taine, fără Biserică, identitatea devine formală, nu vie, „Ortodoxia fără trăire este doar o amintire.” Părintele Arsenie Papacioc.
Chemarea la trezire
A fi român înseamnă a fi ortodox cu viața, nu doar cu numele. Este o chemare la pocăință, întoarcere la rădăcini, redescoperirea frumuseții liturgice, trăirea sărbătorilor cu duh, nu cu fast și educația copiilor în credință.
Românul adevărat nu este doar cel ce vorbește românește, ci cel ce trăiește ortodox. În această trăire se află demnitatea, frumusețea și mântuirea neamului, să nu ne rușinăm de cruce, de rugăciune, de smerenie, să fim români nu doar prin sânge, ci prin suflet, „A fi român înseamnă a fi ortodox. A fi ortodox înseamnă a fi viu în Hristos.” Părintele Constantin Galeriu.
Pustia Inimii 