Dumnezeu guvernează întreaga creație care este exclusiv a Lui

„Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și cei ce locuiesc în ea” Psalmul 23, 1, această mărturisire simplă și profundă exprimă o realitate fundamentală a credinței ortodoxe întreaga creație aparține lui Dumnezeu, iar El o guvernează cu înțelepciune, iubire și putere. Nimic nu există în afara voii Sale, nimic nu scapă privirii Sale, nimic nu se mișcă fără îngăduința Lui.

Dumnezeu Creatorul și Stăpânul absolut

 Dumnezeu a creat lumea „din nimic” (ex nihilo), prin Cuvântul Său și în Duhul Sfânt. Creația nu este un act întâmplător, ci o manifestare a iubirii divine, o chemare la comuniune. Sfântul Ioan Damaschin spune „Pronia este grija pe care o are Dumnezeu de existențe, este voința Lui prin care toate primesc conducerea potrivită”.

Pronia guvernarea divină a lumii

 Dumnezeu nu este un ceasornicar care a părăsit creația după ce a făcut-o, El este prezent, activ, iubitor. Pronia divină este modul în care Dumnezeu conduce lumea spre scopul ei, îndumnezeirea și comuniunea veșnică, Sfântul Antonie cel Mare afirmă „Ceea ce ține lumea este pronia lui Dumnezeu și nu se află niciun loc lipsit de ea”.

Creația exclusiv a Lui

 Nimeni nu poate revendica creația ca fiind proprie, totul este dar viața, materia, timpul, spațiul. Omul nu este stăpân absolut, ci iconom, chemat să administreze cu responsabilitate ceea ce nu-i aparține. În Ortodoxie, această conștiință se traduce în respectul față de natură, față de viață, față de taina existenței.

Guvernarea divină  între judecată și milostivire

 Dumnezeu guvernează nu doar prin ordine cosmică, ci și prin judecată dreaptă și milostivire nesfârșită, psalmistul spune „Domnul împărățește, cu dreptate a întărit lumea” Psalmul 92, 1. Guvernarea divină este o lucrare a iubirii, nu a tiraniei, Dumnezeu nu impune, ci atrage, nu constrânge, ci cheamă.

A crede că Dumnezeu guvernează întreaga creație care este exclusiv a Lui înseamnă a trăi cu smerenie, cu recunoștință și cu responsabilitate. Înseamnă a recunoaște că suntem în mâinile Lui, că tot ce avem este dar, și că viața noastră trebuie să fie o liturghie continuă, o ofrandă adusă Celui ce este „începătura și sfârșitul” tuturor lucrurilor.