Răul o pervertire, nu o lucrare, învățătura Sfinților Părinți despre natura răului

În teologia ortodoxă, răul nu este o substanță, nu are ființă proprie, nu este creat de Dumnezeu, el nu există în mod autonom, ci apare ca o deformare, o pervertire a binelui, a ordinii dumnezeiești. Așa cum afirmă Sfântul Dionisie Areopagitul „Răul nu este o existență, ci o lipsă a binelui”, Această învățătură patristică ne cheamă la o înțelegere duhovnicească a lumii tot ce există este bun, dar poate fi folosit greșit, în afara scopului său divin.

Răul nu are ființă mărturia Sfinților Părinți

Sfântul Ioan Damaschin „Dumnezeu este cauza tuturor celor bune, dar nu este cauza răului, răul nu este o ființă, ci o lucrare a voinței libere care se abate de la bine.”

 Sfântul Grigorie de Nyssa: „Răul nu este o substanță, ci o mișcare a sufletului contrară firii sale.” Sfântul Vasile cel Mare „Nimic din cele create nu este rău prin fire, ci devine rău prin folosirea greșită.” Prin urmare, răul nu este o creație, ci o alegere, el nu are o ontologie proprie, ci parazitează realitatea, deformând-o.

Pervertirea realităților sensibile și inteligibile

 Lumea sensibilă: Frumusețea, hrana, sexualitatea, puterea toate sunt bune în sine, dar devin surse de păcat când sunt folosite în afara voii lui Dumnezeu, de exemplu, mâncarea este dar, dar lăcomia este pervertire. Lumea inteligibilă: Gândirea, voința, libertatea sunt daruri divine, dar pot fi pervertite în mândrie, înșelare, răzvrătire. Diavolul nu a fost creat rău, ci a ales răul prin mândrie. Păcatul ca deformare: Păcatul nu creează ceva nou, ci strică ceea ce este. Este o „boală” a sufletului, nu o „ființă” în sine.

Vindecarea pervertirii întoarcerea la scopul divin

Asceza și pocăința: Ortodoxia nu distruge trupul sau lumea, ci le vindecă. Prin post, rugăciune și curățire, realitățile pervertite sunt restaurate.Discernământul duhovnicesc: Sfântul Antonie cel Mare spunea „Cunoașterea răului este începutul vindecării”. A vedea ce este pervertit înseamnă a începe să-l îndrepți.Viața în Hristos, numai în Hristos, chipul omului se restaurează, el nu a venit să distrugă lumea, ci să o transfigureze.

Răul nu este o lucrare, ci o rătăcire, nu are ființă, ci este lipsa binelui, o deformare a realității create. În duhul Sfinților Părinți, suntem chemați nu să fugim de lume, ci să o sfințim, să o restaurăm în scopul ei divin. Adevărata luptă duhovnicească nu este împotriva materiei, ci împotriva pervertirii ei.