Omul este creat pentru comuniune cu Dumnezeu, această comuniune nu este o simplă idee, ci o realitate trăită, începută în Biserică și desăvârșită tot în Biserică. Biserica nu este doar un loc, ci Trupul tainic al lui Hristos, spațiul în care se naște, se hrănește și se împlinește viața duhovnicească. Urcușul omului spre Dumnezeu este un drum liturgic, ascetic și euharistic, care începe cu Botezul și se încheie în Împărăția lui Dumnezeu Biserica cea cerească.
Biserica începutul urcușului
Prin Botez, omul intră în Trupul lui Hristos, se leapădă de omul vechi și începe urcușul spre îndumnezeire. Biserica este „spital duhovnicesc”, locul unde sufletul rănit de păcat se vindecă. Sfântul Ciprian al Cartaginei spune „Nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată, cel ce nu are Biserica ca Mamă.”
Urcușul duhovnicesc între nevoință și har
Viața duhovnicească este o scară a virtuților, așa cum o descrie Sfântul Ioan Scărarul în „Scara Raiului”. Omul urcă prin pocăință, rugăciune, milostenie, post și participare la Sfintele Taine. Harul lui Dumnezeu este cel care susține urcușul, dar omul trebuie să colaboreze cu el prin voință și smerenie.
Liturghia ritmul urcușului
Sfânta Liturghie este centrul vieții Bisericii, locul unde cerul și pământul se întâlnesc. Prin Euharistie, omul se unește cu Hristos, primind „pâinea vieții” care îl hrănește pe drumul mântuirii. Fiecare Liturghie este o treaptă spre Împărăție, o anticipare a ospățului veșnic.
Biserica finalul urcușului
Urcușul nu se încheie în moarte, ci în Biserica cea cerească, în comuniunea veșnică cu Dumnezeu. Apocalipsa descrie cetatea sfântă, „Noul Ierusalim”, ca o Biserică desăvârșită, unde Dumnezeu este lumina și templul. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „Biserica este începutul Împărăției, iar Împărăția este desăvârșirea Bisericii.”
Între cele două Biserici pelerinajul sufletului
Omul trăiește între Biserica pământească și Biserica cerească, între taina prezentului și slava viitorului. Fiecare pas în Biserică,?fiecare rugăciune, fiecare spovedanie, fiecare împărtășire este o apropiere de Dumnezeu. Urcușul nu este individual, ci comunitar, în Biserică, omul nu se mântuiește singur, ci împreună cu ceilalți.
Urcușul omului spre Dumnezeu nu este o simplă călătorie interioară, ci o participare reală la viața Bisericii. Începe în Biserică, prin nașterea din apă și Duh, și se încheie tot în Biserică, în comuniunea veșnică cu Dumnezeu. Biserica este începutul, mijlocul și sfârșitul drumului mântuirii. Cine rămâne în Biserică, rămâne în Hristos și urcă, pas cu pas, spre lumina cea neînserată.
Pustia Inimii 