Vedere Duhovnicească

Aceluia care se roagă cu mintea din adâncul inimii

Cercetează neîncetat, smeritul-e, cercetarea sfântă a rugăciunii inimii din adâncul inimii tale, până când inima ta va deveni în întregime rugăciune, așa cum fierul devine una cu focul atunci când este ținut în foc. Stăruiește încă și mai mult în această rugăciune a inimii, până când se face rană înlăuntrul tău, acolo unde se lucrează rugăciunea. Deoarece această rană pe care o primești cu voie înlăuntrul tău prin rugăciunea cu multă silință – martor pe Dumnezeu îl am – îți va deveni un izvor duhovnicesc de dumnezeiască evlavie, din care va izvorî totdeauna evlavia, ori de câte ori vrei, fără nici o silință. Iar când, cu harul lui Hristos, ajungi la această stare duhovnicească, atunci guști în taină bunătatea Domnului. „Gustați, și vedeți că bun este Domnul”, spune proorocul, adică gustând în chip tainic, dar simțit, Harul Domnului tău, vei lua cunoștință și vei înțelege în chip vădit că Domnul tău Iisus Hristos, pe care îl cauți, este dulce foarte și mai mult decât oricare dulceață. Cugetă acum, smeritul-e, dacă din puținul Har pe care îl guști în chip tainic ai înțeles cu adevărat că Domnul nostru Iisus Hristos este atât de dulce sufletului tău, inimii tale, cugetului tău și sinelui tău lăuntric întreg, încât nu poți să descrii, nici măcar cât de puțin, dulceața Lui. Oare, când sufletul tău iese din trup și se urcă în fapt către Domnul și Dumnezeul lui și gustă din bunătățile acelea, pe care ochi pământean nu le-a văzut, ureche trupească nu le-a auzit și inimă necurată nu le-a cugetat, atunci, spun, când se va desfăta în chip vădit cu toate acelea, pe care nu este cu putință omului să le povestească, văzând față către față pe Creatorul si Domnul lui, Cel negrăit și necuprins cu gândul, ce fel de bucurie și desfătare duhovnicească va trăi sufletul acela? Amin, amin, spun ție, iubite frate, că ori de câte ori va cugeta cineva la acest lucru, în chip tainic dar adevărat, gura lui va rămâne fără glas, precum peștele, și nu poate nimic însăila despre ce simte. Dar noi să revenim din nou la cele despre care doream să vorbim. Așadar, de trei ori fericite lucrător al Evangheliei lui Iisus, atât cât te afli duhovniceste în acea gustare tainică a bunătății Domnului, atât cât mintea ta este hrănită cu laptele tainic al vederii duhovnicești, atât cât gândul tău se îmbracă în Domnul („îmbrăca-se-va gândul meu cu El și eu mă voi bucura în Domnul” spunea proorocul), atât cât inima ta se bucură de mila de negrăit si dumnezeiască a desfătării venite din mângâierea Duhului Sfânt, atât cât, spun, toate acestea continuă să se afle în tine, și mai multe decât acestea, pe care pana scriitorului nu le poate istorisi și prezenta, atunci mintea nu mai este atentă la rugăciune, după cum nu mai este nevoie pentru prietenul apropiat al împăratului să mai ia aminte la oaste când, pătrunzând în împărăție și petrecând împreună cu prietenul său împăratul, se bucură de masa împărătească în pace. Deoarece atunci mintea sa este atentă la această masă duhovnicească pe care i-o oferă dumnezeiescul Har, care o cercetează și își manifestă față de ea o dragoste împărătească cu nemărginită bunătate, spunem, atunci sufletul cugetă numai și numai la Dumnezeu și la Harul lui Dumnezeu si îsi află odihna în starea duhovnicească de care se bucură în chip negrăit în clipa aceea. Deoarece tu, atunci, prietene duhovnicesc și iubit al lui Dumnezeu, care cu Harul Lui ai ajuns la o așa de înaltă treaptă a vederii duhovnicești tainice, cugetând la mierea duhovnicească pe care o gustă mintea ta văzând pe Creatorul și Domnul tău Cel viu, ești cuprins de adâncă evlavie și îti afli odihna duhovnicească. Cugetând atunci și cercetând în sinea ta, cum lucrează Harul lui Dumnezeu în sufletul tău lucrarea nematerială și dumnezeiască și cum primește mângâiere inima ta de la această lucrare, ești pătruns de adâncă evlavie și îți afli odihna. Cugetând atunci la veselia pe care o trăiește înlăuntrul său fața inimii tale de la bucuria duhovnicească, care a fost din belșug revărsată asupra ei de Harul lui Dumnezeu, începi să verși nesfârșite lacrimi și îți afli odihna. Cugetând apoi la veselia simțită, pe care o trăiește fața trupului tău de la bucuria lăuntrică a Harului dumnezeiesc, care a inundat inima ta, ești cuprins de evlavie dulce și îți afli odihna. Cugetând atunci la bunătatea Domnului tău, ești pătruns de evlavie dulce și îți afli odihna. Cugetând atunci că Domnul și Dumnezeul tău este nemărginit de milostiv și iubitor de oameni, ești pătruns de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci că Domnul si Dumnezeul tău este Atoatețiitor și Atotputernic, ești cuprins de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând atunci că împărăția Domnului tău este împărăția tuturor veacurilor și stăpânirea Lui este peste tot neamul și neamul, ești cuprins de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând apoi că numele Domnului tău, pentru robii Săi, este sfânt și preadulce, iar pentru demoni este înfricoșător și prea amar, ești cuprins de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând că Domnul tău este mare și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru (în noi adică, cei care cunoaștem puterea Lui dumneze iască), în muntele cei sfânt al Lui, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că Domnului tău îi înaltă cântări îngerii, că Domnul tău este slăvit de arhangheli și lăudat de toate puterile dumnezeiești ale cerurilor, ești pătruns de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând că Domnul tău pășește pe Heruvimi și zboară pe aripile vânturilor și umblă deasupra norilor în chip minunat, ești pătruns de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând că, privind Domnul tău spre pământ, îl face de se cutremură, te minunezi de puterea Lui si îti afli odihna pătruns de evlavie. Cugetând că măreția Domnului tău este mai presus de toate cerurile, ești pătruns de evlavie dulce-dulce și îți afli odihna. Cugetând cum stă Domnul tău pe tronul cel sfânt al Lui și că tronul Lui este în veac și în veac, ești pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că tronul Domnului tău este în cer și slava Lui este sus în ceruri, ești pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că toate au fost făcute prin cuvântul Domnului tău și că Domnul tău a poruncit și s-a făcut, ești pătruns de evlavie si îti afli odihna. Dar, pe scurt să spun, când sufletul tău ajunge să se împace cu Dumnezeu prin inima înfrântă de rugăciune, atunci evlavia te inundă de la sine neîncetat și Dumnezeu este slăvit totdeauna în toate minunile Sale și în toate făpturile Sale. Deoarece în toate acestea și în celelalte, pe care le las, ca să fiu scurt, sufletul tău se hrănește, mintea ta se îndulcește, inima ta tresaltă și se bucură trupul tău, precum se hrănesc, se îndulcesc, se bucură și tresaltă robii recunoscători ai împăratului de bogăția cea multă, de măreția împărătească și de trofeele strălucitoare ale împăratului. Așadar, după măsura dulcetii cu care te îndulcesc lucrurile minunate și dumnezeiești ale Hristosului tău, tot așa izvorăște din inima ta evlavia, deoarece dulceața aceasta premerge evlaviei, după cum umbrirea Harului dumnezeiesc premerge dulceții. Iar pogorârea Harului dumnezeiesc este prevestită de zdrobirea inimii. Și astfel pătruns de evlavie, te învrednicești de vederea cea adevărată, care se petrece o dată cu răpirea minții la cele tainice si de neînțeles, după cum spune dumnezeiescul nostru părinte Isaac Sirul. Iar Dumnezeului nostru slava și puterea în vecii vecilor. Amin.